Holocaustul în Europa

Holocaustul a fost genocidul evreilor europeni comis de Germania nazistă, aliații și colaboratorii ei. Aproximativ șase milioane de evrei au fost uciși. Politicile antisemite au început prin excluderea din societate și au continuat cu izolarea în ghetouri, deportări, împușcări în masă și uciderea în centre special create. Auschwitz-Birkenau, în Polonia ocupată, a fost unul dintre aceste centre. Naziștii au persecutat și alte grupuri, inclusiv romi și persoane cu dizabilități. Istoria Holocaustului se cercetează prin documente, mărturii, fotografii și urmele locurilor unde s-au petrecut crimele.

Holocaustul (în ebraică, Shoah) a avut mai multe etape, care s-au succedat.

1933–1939: excluderea. Naziștii au scos pe evrei din funcții publice, universități și profesii liberale și au organizat boicotul magazinelor evreiești. Legile de la Nürnberg (1935) le-au luat cetățenia germană și au interzis căsătoriile mixte. În noaptea de 9–10 noiembrie 1938 („Noaptea de cristal”), sinagogile au fost incendiate, magazinele distruse și circa 30 000 de evrei arestați. Mulți evrei au emigrat, dar multe țări nu i-au primit.

1939–1941: ghetourile. După cucerirea Poloniei, evreii au fost închiși în cartiere izolate, ghetouri, cum au fost cele din Varșovia (1940) și Łódź. Se aflau înghesuiți, cu rații minime, iar boala și foamea omorau mii de oameni. Ghetoul din Varșovia ajunsese să aibă peste 400 000 de locuitori.

Din 1941: uciderea în masă. După atacul asupra URSS, grupuri speciale, Einsatzgruppen, au împușcat comunități întregi: la Babi Yar, lângă Kiev, au fost uciși în septembrie 1941 aproape 34 000 de evrei în două zile. La Conferința de la Wannsee (20 ianuarie 1942), conducători naziști au coordonat deportarea evreilor din toată Europa spre „Soluția finală”. Deportații au fost transportați cu trenul în vagoane de marfă către lagăre. Au fost construite centre de ucidere: Chełmno, Bełżec, Sobibor, Treblinka și Auschwitz-Birkenau. La Auschwitz, la sosire, unii erau selectați pentru muncă, iar ceilalți erau uciși în camere de gazare.

Rezistență și salvare. Evreii s-au opus în ciuda condițiilor: în aprilie-mai 1943, luptătorii din ghetoul Varșovia s-au răsculat. Unii oameni de alte naționalități au riscat viața pentru a salva evrei; Israelul îi numește „Drepți între popoare”. Printre ei se numără diplomatul suedez Raoul Wallenberg. Majoritatea țărilor au rămas însă pasive.

Eliberarea. Armata sovietică a eliberat Auschwitz la 27 ianuarie 1945; această zi este Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Au murit aproximativ 6 milioane de evrei, adică două treimi din evreii Europei. Naziștii au persecutat și ucis romi, persoane cu dizabilități, prizonieri sovietici, opozanți politici.

Exemplu rezolvat — procentul victimelor. Cerința: în Polonia trăiau înainte de război aproximativ 3,3 milioane de evrei, iar aproximativ 3 milioane au fost uciși. Ce procent reprezintă?

1. Împărțim: $3:3,3\approx 0,91$.
2. Transformăm în procent: aproximativ 91%.
3. Observăm că aproape toată comunitatea evreiască din Polonia a fost nimicită.
4. Concluzie: cifrele arată amploarea genocidului; ele sunt estimări ale istoricilor, bazate pe recensăminte și liste de transport.

Antisemitismul nazist susținea în mod fals că evreii ar fi un grup inferior și un pericol. Regimul a transformat această ideologie în legi discriminatorii: oamenii au pierdut drepturi, locuri de muncă și siguranța vieții cotidiene. După cucerirea altor teritorii europene, autoritățile germane și colaboratorii lor au obligat comunități evreiești să locuiască în ghetouri, unde supraaglomerarea, foamea și bolile au ucis numeroși oameni.

Din 1941, crimele s-au extins: unități germane și colaboratori au executat prin împușcare comunități întregi în estul Europei. Deportările au dus victimele spre lagăre de concentrare și centre de ucidere. Aceste două tipuri de locuri trebuie distinse: lagărele puteau fi folosite pentru detenție și muncă forțată; centrele de ucidere au fost organizate în primul rând pentru omor în masă. Auschwitz-Birkenau a îndeplinit ambele funcții. US Holocaust Memorial Museum estimează că în complexul Auschwitz au fost uciși aproximativ 1,1 milioane de oameni, dintre care aproape un milion de evrei. Holocaustul a distrus numeroase comunități europene; au existat și persoane care au ascuns sau au ajutat oameni persecutați, asumându-și riscuri.

Exemplu rezolvat: dacă un document vorbește despre interzicerea exercitării unei profesii, identificăm discriminarea legală. Dacă un alt document descrie transportul forțat spre Auschwitz, identificăm deportarea. Cele două documente arată etape diferite ale aceleiași persecuții; nu presupunem că toate victimele au trecut prin aceleași locuri.

Cuvântul genocid a fost creat de juristul Raphael Lemkin în 1944, iar Convenția ONU din 1948 îl definește ca intenția de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios. Istoricii discută cum a luat naștere decizia exterminării: unii pun accentul pe planul lui Hitler, alții pe radicalizarea treptată a politicii naziste în timpul războiului. Documentul de la Wannsee arată însă că până în ianuarie 1942 uciderea tuturor evreilor era deja o politică de stat.

Holocaustul a fost posibil pentru că au participat multe instituții: poliția, armata, funcționarii, căile ferate, companii. Au existat colaboratori în țările ocupate și aliate, dar și oameni care au ajutat. Procesele de după război, la Nürnberg (1945–1946) și, mai târziu, procesul lui Adolf Eichmann la Ierusalim (1961), au stabilit faptele. Alte probe sunt mărturiile supraviețuitorilor, jurnalele (de exemplu Anne Frank) și arhivele germane.

Negarea Holocaustului este falsificarea faptelor. Cercetătorii folosesc documente ale ucigașilor, mărturii ale victimelor și ale martorilor și dovezi materiale pentru a respinge falsurile.

Exemplu rezolvat — un document al ucigașilor. Protocolul conferinței de la Wannsee (20 ianuarie 1942) enumeră numărul evreilor din fiecare țară europeană, aproximativ 11 milioane.

1. Identificăm autorul: funcționari ai statului nazist, cu Reinhard Heydrich la conducere.
2. Citim lista de țări: sunt incluse și state neocupate, ceea ce arată intenția de a extinde politica.
3. Observăm limbajul eufemistic („evacuare”, „soluție finală”) care ascunde crima.
4. Concluzie: documentul este o dovadă directă a planificării, iar eufemismele cer să fie citite în context.

Greșeli frecvente

• Greșit: Holocaustul înseamnă numai lagărele de exterminare.
  Corect: genocidul a inclus discriminare, ghetoizare, deportări, împușcări în masă și ucidere în centre.
• Greșit: orice lagăr nazist era centru de ucidere.
  Corect: locurile aveau funcții diferite; Auschwitz-Birkenau a fost și lagăr, și centru de ucidere.
• Greșit: numai Germania a avut vreun rol în persecuție.
  Corect: regimul nazist a condus genocidul, iar aliați și colaboratori locali au participat la crime.

Înainte și după