Preistoria în spațiul românesc

Despre preistoria teritoriului României nu avem texte scrise. Ea este cunoscută din arheologie: unelte, vase, locuințe, morminte și statuete. Programa o împarte în două mari etape, epoca pietrei și epoca metalelor.

Epoca pietrei începe cu paleoliticul. Cele mai vechi urme de oameni din spațiul românesc sunt unelte de piatră. La Peștera cu Oase, din Banat, au fost descoperite oase de Homo sapiens vechi de aproximativ 40 000 de ani. Oamenii trăiau din vânătoare și culegere. În neolitic, începând cu aproximativ 6000 î.Hr., comunitățile au început să cultive plante, să crească animale, să facă ceramică și să locuiască în sate stabile.

Trei culturi se studiază pe larg, ca studii de caz:

• Cultura Hamangia (aproximativ 5250–4550 î.Hr.) s-a răspândit în Dobrogea. Este cunoscută pentru statuetele de lut din necropola de la Cernavodă, între care „Gânditorul” și „Perechea”.
• Cultura Cucuteni (mileniile al V-lea–al IV-lea î.Hr.) s-a dezvoltat în Moldova și în estul Transilvaniei. Oamenii trăiau în sate cu zeci de case și au lăsat vase pictate în alb, roșu și negru, cu motive spiralice.
• Cultura Sărata Monteoru, din epoca bronzului, a fost cercetată la Sărata Monteoru, în județul Buzău: așezare întărită și necropolă, cu vase, arme și podoabe de bronz.

Epoca metalelor cuprinde epoca cuprului, a bronzului și a fierului. Teritoriul României are minereuri de aur, cupru și sare. Metalele au făcut posibile arme și unelte mai bune, dar și diferențe de bogăție între oameni.

Numele culturilor arheologice vin, de regulă, de la localitatea unde au fost descoperite primele urme. Ele nu sunt popoare cu nume cunoscut și nu coincid cu granițele de azi.

Exemplu rezolvat — încadrarea unui obiect. Cerința: un vas pictat în alb, roșu și negru, cu spirale, este descoperit într-o așezare din Moldova. Cărei culturi aparține?

1. Observăm decorul: pictura în trei culori, cu spirale.
2. Căutăm cultura cunoscută pentru acest decor: Cucuteni.
3. Verificăm zona: Moldova se află în aria culturii Cucuteni.
4. Concluzie: vasul poate fi atribuit culturii Cucuteni, epoca cuprului; fără datare și context, atribuirea rămâne o ipoteză.

Arheologul cercetează un obiect în locul unde a fost găsit, alături de stratul de pământ și de celelalte vestigii. Un vas izolat spune mai puțin decât o locuință cu vase, unelte și urme de vatră. Astfel se pot reconstitui activități cotidiene și legături dintre comunități, fără a inventa numele sau limba fiecărui locuitor.

Epoca pietrei cuprinde paleoliticul, mezoliticul și neoliticul. Mezoliticul este perioada de tranziție de după ultima glaciațiune, când clima s-a încălzit, pădurile s-au extins, iar oamenii au vânat animale mai mici, au pescuit și au folosit unelte mici de silex numite microlite. Neoliticul aduce agricultura și sedentarizarea. Pe teritoriul României, pe malul Dunării, la Porțile de Fier, așezarea de la Schela Cladovei arată că unele comunități de vânători-pescari ale mezoliticului locuiau în același loc o mare parte din an.

Neoliticul din spațiul românesc cunoaște mai multe culturi: Starčevo-Criș, Dudești, Boian, Vinča, Hamangia și Vădastra, iar în eneolitic Gumelnița și Cucuteni. Colecțiile Muzeului Național de Istorie a României arată diversitatea lor. Ceramica pictată a culturii Cucuteni și figurinele antropomorfe Hamangia sunt repere, însă un singur obiect nu reprezintă întreaga societate. Așezările Gumelnița, de pe malul Dunării, au locuințe de lut ars și tell-uri, adică movile formate prin refacerea locuințelor în același loc. Așezările Cucuteni erau mari, cu zeci de case dispuse în rânduri sau în cercuri. Pictura vaselor se făcea înainte de ardere, în cuptoare speciale, iar casele de lut cu podea bătută și vatră erau uneori arse, iar lutul ars păstrează urmele bârnelor și ale pereților.

Epoca bronzului aduce cuptoare de topit, tipare de turnare și arme de bronz. Prima epocă a fierului (aproximativ 1200–450 î.Hr.) este prezentată, între altele, prin cultura Basarabi, iar fierul se răspândește. Succesiunea neolitic–bronz–fier este largă; comunitățile și tehnicile nu s-au schimbat peste tot în aceeași zi.

Exemplu rezolvat — vârsta unui os prin radiocarbon. Cerința: carbonul radioactiv (${}^{14}$C) se înjumătățește în aproximativ 5 730 de ani. Ce rămâne dintr-un os de aproximativ 40 000 de ani, ca cele de la Peștera cu Oase, și ce arată asta despre metodă?

1. Numărul de înjumătățiri: $40000:5730\approx 7$.
2. Fracția rămasă: ${\left(\frac{1}{2}\right)}^7=\frac{1}{128}\approx 0,8\%$.
3. Un os din neolitic, de circa 7000 de ani, ar păstra aproximativ 43% din cantitatea inițială ($7000:5730\approx 1,2$ înjumătățiri), deci mult mai mult decât osul din paleolitic.
4. Concluzie: cu cât proba e mai veche, cu atât rămâne mai puțin ${}^{14}$C și datarea devine mai nesigură; de aceea arheologii compară rezultatul cu stratigrafia și cu alte obiecte.

Exemplu rezolvat — o necropolă și ce arată ea. La Sărata Monteoru sunt descoperite morminte cu vase, arme și podoabe de bronz.

1. Numărul mare de morminte arată o comunitate stabilă, care a locuit mult timp în același loc.
2. Obiectele din morminte arată credințe despre moarte și diferențe între defuncți.
3. Armele și podoabele din bronz arată legături cu comerțul metalelor.
4. Concluzie: necropola sugerează o societate cu ierarhii; nu putem afirma, fără alte dovezi, cum se numea comunitatea.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cucuteni” este numele unui stat cu granițe ca România actuală.
  Corect: este denumirea unei culturi arheologice.
• Greșit: „Gânditorul” este o statuie romană.
  Corect: este o figurină preistorică asociată culturii Hamangia.
• Greșit: un obiect este precis datat numai fiindcă pare foarte vechi.
  Corect: datarea folosește contextul arheologic și metode de cercetare.

Înainte și după