Epoca metalelor

Timp de sute de mii de ani, oamenii au făcut unelte din piatră. Apoi au învățat să scoată metale din pământ și să le prelucreze. Perioada în care metalele au devenit importante se numește epoca metalelor și are trei etape.

• Epoca cuprului (eneoliticul). Cuprul a fost primul metal prelucrat. Se găsește în roci și se topește la foc puternic. Din cupru se făceau podoabe, topoare și dălți. Metalul era moale, așa că piatra a rămas în uz. Aurul a fost folosit pentru podoabe.
• Epoca bronzului. Bronzul este un aliaj, adică un amestec de metale: cupru cu o cantitate mică de staniu. Este mai tare decât cuprul și se toarnă ușor în tipare. Din bronz se făceau topoare, spade, vârfuri de lance, seceri și podoabe. Pentru că staniul este rar, negustorii îl aduceau de departe.
• Epoca fierului. Fierul este mai greu de prelucrat, pentru că se topește la o temperatură foarte mare, dar este mai ieftin, fiindcă minereul de fier se găsește aproape peste tot, iar prin încălzire repetată în cărbune devine mai dur decât bronzul (oțel). Fierarii încălzeau fierul și îl loveau cu ciocanul, ca să-i dea forma unui plug, unei securi sau unei săbii.

Oamenii care lucrau metalul erau meșteri specialiști: minerii scoteau minereul, topitorii îl topeau, iar turnătorii și fierarii făceau obiectele. Metalele au schimbat viața: uneltele mai bune au crescut recoltele, iar armele puternice i-au făcut pe războinici foarte importanți. Au apărut conducători bogați, înmormântați cu arme și podoabe, și așezări fortificate. Metalele se schimbau între comunități, așa că apăreau drumuri de comerț.

Teritoriul României are zăcăminte de aur, argint, cupru și sare, mai ales în Munții Apuseni și în Carpați, iar comunitățile de aici au prelucrat metale din cele mai vechi timpuri.

Trecerea de la o etapă la alta nu s-a făcut deodată peste tot. Obiectele din piatră au fost folosite și după ce au apărut cele din metal.

Exemplu rezolvat — cum aflăm dacă o comunitate făcea bronz. Cerința: arheologii găsesc într-o așezare un tipar de piatră pentru topoare, bucăți de zgură, un cuptor și un topor de bronz. Ce pot afirma?

1. Tiparul arată că obiectele erau turnate chiar acolo.
2. Zgura și cuptorul arată că metalul era topit la fața locului.
3. Toporul de bronz este produsul finit.
4. Concluzie: comunitatea producea bronz; dacă ar fi găsit numai toporul, nu am fi știut dacă a fost făcut acolo sau adus prin schimb.

Metalurgia cuprinde obținerea metalului din minereu și prelucrarea lui. Cuprul se topește la aproximativ 1085 °C, temperatură atinsă în cuptoare cu cărbune de lemn și cu aer insuflat. Metalul topit era turnat în tipare din lut sau piatră. Bronzul, un aliaj pe bază de cupru și staniu, în care staniul reprezintă de obicei aproximativ o zecime din greutate, este mai dur decât cuprul pur și se toarnă mai ușor. Fierul se topește la aproximativ 1538 °C, deci nu putea fi turnat în cuptoarele antice. Fierarii obțineau o masă spongioasă de metal, pe care o încălzeau și o ciocăneau (o forjau) până căpăta forma dorită.

Periodizarea este largă: eneoliticul (epoca cuprului), epoca bronzului și epoca fierului. Pe teritoriul României, epoca bronzului se desfășoară aproximativ între 2500 și 1200 î.Hr., iar prima epocă a fierului începe în jurul anului 1200 î.Hr. Arheologii datează aceste epoci prin stratigrafie, prin radiocarbon pentru resturile organice asociate și prin compararea tipurilor de obiecte. Cronologia trebuie stabilită pentru fiecare spațiu, iar materialele coexistă: obiectele de piatră nu dispar imediat.

Metalele au schimbat comunitățile. Bronzul a fost legat de schimburi pe distanțe lungi, pentru că staniul lipsea în multe regiuni. Armele (topoare, spade, vârfuri de lance) și podoabele din bronz și aur au devenit semne de prestigiu, iar apariția depozitelor de obiecte ascunse în pământ și a așezărilor fortificate arată o societate cu ierarhii și conflicte. Circulația unui obiect metalic nu dovedește singură că tehnica de producere exista în locul unde a fost găsit; obiectul putea fi adus prin schimb.

Exemplu rezolvat — ce spune compoziția unui topor. Analiza unui topor de bronz găsit într-o zonă fără zăcăminte de staniu arată cupru și staniu.

1. Aliajul conține două metale; toporul nu este de cupru pur.
2. Staniul nu se află în apropiere; deci a fost adus ca metal sau ca obiect.
3. Comparăm cu alte obiecte din regiune și cu zăcămintele cunoscute, ca să stabilim traseul schimburilor.
4. Concluzie: obiectul indică legături pe distanțe lungi; nu putem afirma însă fără alte dovezi cine a făcut schimbul.

Exemplu rezolvat — cât cupru și cât staniu într-un topor. Cerința: un meșter toarnă un topor de bronz de 2 kg, în care staniul reprezintă o zecime din greutate. Ce cantități de metal îi trebuie și câte topoare poate face din 9 kg de cupru, dacă are staniu destul?

1. Staniul: $2\times \frac{1}{10}=0,2$ kg.
2. Cuprul: $2-0,2=1,8$ kg.
3. Numărul de topoare: $9:1,8=5$ topoare.
4. Concluzie: pentru cinci topoare îi trebuie 1 kg de staniu. Dacă staniul este adus de departe, cantitatea mică necesară arată de ce putea fi transportat și schimbat între comunități.

Aurul se găsește în stare nativă, adesea în nisipul râurilor, și poate fi bătut la rece, de aceea a fost prelucrat foarte devreme. Obiectele complicate de bronz se turnau prin tehnica cerii pierdute: modelul de ceară era acoperit cu lut, ceara se scurgea la încălzire, iar în forma goală se turna metalul topit.

Greșeli frecvente

• Greșit: Bronzul este un metal pur.
  Corect: Este un aliaj, în mod obișnuit de cupru și staniu.
• Greșit: Un obiect de fier dovedește că piatra nu mai era folosită.
  Corect: Materialele au coexistat.
• Greșit: Un obiect metalic găsit într-un loc a fost sigur fabricat acolo.
  Corect: Se caută și urme ale producerii locale.

Înainte și după