Mesopotamia

Mesopotamia înseamnă „țara dintre râuri”. Este regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, în Orientul Apropiat, pe teritoriul Irakului de azi. Ploile erau rare, dar apa fluviilor putea fi adusă în câmpuri prin canale de irigație. Pământul devenea astfel foarte roditor. Locuitorii cultivau orz, grâu și curmali și creșteau oi și capre.

În sudul Mesopotamiei locuiau sumerienii. Ei au construit, în jurul anului 3500 î.Hr., primele orașe: Uruk, Ur, Lagaș. Fiecare oraș era un oraș-stat, cu conducător propriu, cu ziduri și cu teritoriul înconjurător. Casele erau din cărămidă de lut nearsă. În centrul orașului se înălța un ziggurat, un templu în trepte, închinat zeului orașului. Mesopotamienii credeau în mulți zei (erau politeiști): zeul cerului, al furtunii, zeița iubirii și a războiului.

Societatea avea trepte: regele, preoții, funcționarii, scribii, meșteșugarii, negustorii, țăranii și sclavii. Scribii învățau ani întregi la școală ca să scrie cuneiforma, o scriere făcută cu un băț de trestie pe tăblițe de lut moale, care se întăreau la soare. Una dintre cele mai vechi scrieri cunoscute a apărut aici, în jurul anului 3300 î.Hr. Sumerienii au folosit roata și un sistem de numărare cu baza 60. Hrana de bază era orzul (pâine și bere), iar familia era condusă de tată.

Mai târziu au apărut regate și imperii. Sargon din Akkad a unit orașele sumeriene într-un imperiu, în jurul anului 2300 î.Hr. Orașul Babilon, de pe Eufrat, a devenit puternic sub regele Hammurabi (aproximativ 1792–1750 î.Hr.). El a dat un cod de legi, gravat pe o stelă de piatră. Mai târziu, regele Nabucodonosor al II-lea a făcut din Babilon un oraș cu ziduri uriașe și cu faimoasa Poartă a lui Ishtar. Asirienii, cu capitala la Ninive, au creat un imperiu puternic și o mare bibliotecă de tăblițe.

Exemplu rezolvat — ce ne spune o lege. Cerința: un paragraf din codul lui Hammurabi spune, în rezumat, că dacă un om liber scoate ochiul altui om liber, i se va scoate și lui ochiul. Ce aflăm?

1. Identificăm sursa: un text de lege scris pe o stelă, din timpul lui Hammurabi.
2. Citim regula: pedeapsa este egală cu fapta.
3. Observăm că legea pomenește „om liber”; alte paragrafe arată pedepse diferite pentru sclavi.
4. Concluzie: legile arătau cine era mai important în societate. Textul arată ce cerea regele, nu dovedește că toți judecătorii aplicau legea la fel.

Irigațiile cereau întreținerea canalelor și coordonarea muncii. Producția agricolă susținea locuitori cu ocupații diverse: agricultori, meșteșugari, negustori, scribi și conducători. Templele erau mari proprietari: strângeau recolte, păstrau depozite și țineau evidența în tăblițe. Evidența cantităților de orz, de lână și de animale este cel mai vechi tip de document scris.

Orașul-stat nu este același lucru cu un imperiu: primul are o conducere urbană proprie, al doilea cuprinde mai multe teritorii supuse unei puteri centrale. Rivalitățile, cuceririle și alianțele au schimbat periodic harta regiunii: după orașele-state sumeriene au urmat imperiul lui Sargon din Akkad (aproximativ 2334–2279 î.Hr.), statul babilonian al lui Hammurabi și imperiul asirian, apoi noul regat babilonian al lui Nabucodonosor al II-lea (605–562 î.Hr.).

Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa în 1901–1902 și păstrat la Luvru, cuprinde în jur de 282 de paragrafe. Prologul spune că regele a primit misiunea de a face dreptate și de a-i apăra pe cei slabi. Legile reglementează comerțul, familia, proprietatea, meșteșugurile și pedepsele. Principiul „ochi pentru ochi” se numește legea talionului. Pedepsele depindeau de statutul social al celor implicați: om liber, om dependent, sclav.

Epopeea lui Ghilgameș este o poveste în versuri despre un rege al orașului Uruk care caută nemurirea. Cele mai complete tăblițe au fost găsite în biblioteca regelui asirian Assurbanipal de la Ninive, din secolul al VII-lea î.Hr. Textul păstrează credințe despre moarte, prietenie și diluviu, dar este literatură; nu îl folosim ca relatare exactă a unor evenimente.

Scribii erau instruiți în școli numite edubba, „casa tăblițelor”, unde învățau sute de semne cuneiforme, aritmetica și copierea textelor. Matematica sumeriană folosea sistemul sexagesimal, cu baza 60; mai târziu, astronomii babilonieni și greci l-au folosit pentru unghiuri și timp. Funcția de scrib dădea prestigiu și acces la administrația templului sau a palatului.

Exemplu rezolvat — două izvoare despre aceeași economie. Comparăm o tăbliță de lut care înregistrează produse cu un fragment de canal.

1. Tăblița este izvor scris și poate arăta evidența bunurilor.
2. Canalul este izvor material și arată o lucrare pentru apă.
3. Împreună sugerează organizare economică și muncă coordonată.
4. Fără datare și context nu le atribuim automat aceluiași oraș sau aceluiași an.

Scrierea cuneiformă a apărut la Uruk ca sistem de semne pentru evidența bunurilor, apoi a fost adaptată pentru limbi diferite, inclusiv akkadiana. Scribii apăsau în lutul moale o trestie tăiată oblic. Proprietarii și funcționarii își marcau documentele cu sigilii-cilindru, rulate pe lut: imaginea sculptată pe piatră lăsa amprenta unei persoane sau a unei instituții.

Exemplu rezolvat — aceeași vătămare, trei pedepse. Cerința: comparăm paragrafele 196, 198 și 199 din Codul lui Hammurabi, care tratează scoaterea unui ochi.

1. Paragraful 196: dacă omul liber scoate ochiul altui om liber, i se scoate ochiul.
2. Paragraful 198: dacă victima este un om dintr-o categorie socială inferioară (în traducerea lui L. W. King, „freed man”), vinovatul plătește o mină, unitate de greutate pentru metale prețioase.
3. Paragraful 199: dacă victima este sclavul altcuiva, se plătește jumătate din valoarea sclavului.
4. Concluzie: pedeapsa depinde de statutul victimei, deci legea nu consacră egalitatea tuturor oamenilor. Textul arată regulile ordonate de rege, nu cum au fost judecate toate cazurile.

Greșeli frecvente

• Greșit: Mesopotamia este valea Nilului.
  Corect: Este regiunea dintre Tigru și Eufrat; Nilul se află în Egipt.
• Greșit: Un oraș-stat cuprinde obligatoriu toată Mesopotamia.
  Corect: Orașele-state aveau conduceri și teritorii distincte.
• Greșit: O lege gravată dovedește că toți locuitorii au trăit exact cum prescria ea.
  Corect: Textul se confruntă cu alte surse.

Înainte și după