Popoarele Orientului antic

Orientul antic nu înseamnă un singur popor. Pe harta Asiei și a nordului Africii au trăit popoare și civilizații cu limbi, religii și conducători diferiți: sumerienii și babilonienii în Mesopotamia, egiptenii pe Nil, asirienii, fenicienii, perșii, evreii, chinezii. Două popoare se studiază pe larg, ca studii de caz: chinezii și evreii.

Chinezii. Civilizația chineză s-a dezvoltat pe cursul fluviilor Huang He (Fluviul Galben) și Yangtze. Prima dinastie confirmată de izvoare, Shang (aproximativ 1600–1046 î.Hr.), a avut capitala la Yin, lângă orașul Anyang de azi. Regii Shang foloseau obiecte uriașe de bronz și puneau întrebări zeilor și strămoșilor, scriindu-le pe oase de animale și pe carapace de broască țestoasă; aceste oase oraculare sunt cea mai veche scriere chineză păstrată. În 221 î.Hr., regele statului Qin, Qin Shi Huangdi, a unit China într-un imperiu și a unit zidurile de apărare din nord, din care s-a format mai târziu Marele Zid. Filosoful Confucius (551–479 î.Hr.) a învățat respectul față de părinți, față de învățători și față de conducători. Chinezii au inventat mătasea, hârtia și busola; mătasea era dusă pe Drumul Mătăsii spre Occident.

Evreii. Evreii antici, numiți și israeliți, au trăit în Canaan, în regiunea numită mai târziu Palestina, între Marea Mediterană și râul Iordan. Spre deosebire de vecinii lor, care credeau în mulți zei, evreii credeau într-un singur Dumnezeu: erau monoteiști. Tradiția lor spune că patriarhul Avraam a venit în Canaan, iar Moise i-a scos pe evrei din Egipt și a primit Legea, Cele Zece Porunci. Primele cinci cărți ale Bibliei evreiești alcătuiesc Tora. În jurul anului 1000 î.Hr., regele David a făcut din Ierusalim capitala regatului, iar fiul său, Solomon, a construit Templul din Ierusalim. În 586 î.Hr., regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit Ierusalimul, a distrus Templul și a dus mulți evrei în robie, la Babilon. Evreii s-au întors apoi în Iudeea și au refăcut Templul. În anul 70 d.Hr., romanii au distrus Templul; din platforma lui s-a păstrat Zidul de Vest („Zidul Plângerii”).

Exemplu rezolvat — localizarea pe hartă. Cerința: arată pe harta Orientului antic unde trăiau chinezii și unde evreii și compară mediul lor.

1. Chinezii se află în estul Asiei, pe fluviile Huang He și Yangtze; evreii se află în vestul Asiei, între Mediterana și Iordan.
2. Chinezii au folosit apa fluviilor pentru agricultură (orez, mei); evreii trăiau într-un teritoriu mai uscat, cu agricultură și păstorit.
3. Observăm că ambele civilizații au lăsat izvoare scrise: oasele oraculare și Biblia evreiască.
4. Concluzie: mediul a influențat ocupațiile, iar izvoarele scrise ne arată credințele fiecărui popor.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toate popoarele Orientului antic aveau aceeași religie.
  Corect: Au existat tradiții religioase diferite; tradiția iudaică este monoteistă.
• Greșit: Inscripțiile pe oase de la Yin Xu aparțin Egiptului.
  Corect: Situl Yin Xu se află în China și este legat de dinastia Shang.
• Greșit: Un text religios poate fi citit ca raport complet al fiecărui eveniment.
  Corect: Se analizează tipul textului și se compară cu alte surse.
• Greșit: Marele Zid al Chinei a fost construit dintr-o singură bucată, de un singur împărat.
  Corect: Zidurile au fost construite și refăcute de mai multe dinastii; Qin Shi Huangdi a unit zidurile mai vechi din nord.

Înainte și după