Alexandru Macedon și elenismul

La nordul Greciei se afla regatul Macedoniei. Regele Filip al II-lea (359–336 î.Hr.) și-a întărit armata și, după victoria de la Cheroneea din 338 î.Hr., a supus cetățile grecești. Fiul său, Alexandru, născut în 356 î.Hr., a avut ca profesor pe filosoful Aristotel. A devenit rege la 20 de ani și este numit Alexandru cel Mare.

În 335 î.Hr., Alexandru a trecut Dunărea și s-a luptat cu geții. În 334 î.Hr., a trecut în Asia, în fruntea unei armate de macedoneni și greci, ca să cucerească Imperiul Persan. A învins armatele perșilor la Granicos (334) și la Issos (333), a cucerit Egiptul (332), unde a întemeiat Alexandria (331), orașul care avea să devină un mare centru de cultură, apoi a învins la Gaugamela (331 î.Hr.). Armata lui a mers prin Mesopotamia și Persia până în valea Indului. Acolo soldații, obosiți după ani de marș, au refuzat să meargă mai departe. Alexandru s-a întors la Babilon și a murit în anul 323 î.Hr., la numai 32 de ani. Despre campaniile lui aflăm din autori antici, ca Arrian. Prin cuceriri, el a creat un imperiu care se întindea din Grecia până în India.

După moartea lui, generalii săi, numiți diadohi, au început să se lupte între ei, iar imperiul s-a împărțit în regate. Cele mai importante au fost Egiptul, condus de dinastia Ptolemeilor, regatul Seleucid din Siria și Mesopotamia și Macedonia.

În aceste regate, cultura greacă s-a întâlnit cu cea egipteană, persană și indiană. Perioada se numește elenistică (323–30 î.Hr.), pentru că limba, arta și ideile grecești s-au răspândit în Orient. Greaca comună, numită koiné, a devenit limba de comunicare. La Alexandria au funcționat Biblioteca și Muzeionul, unde lucrau savanții. Matematicianul Euclid a scris „Elementele” geometriei, iar Eratostene a calculat dimensiunea Pământului. Farul din Alexandria era vizibil de departe pe mare. Epoca elenistică a luat sfârșit în anul 30 î.Hr., când romanii au cucerit Egiptul.

Exemplu rezolvat — Alexandru pe hartă. Cerința: urmărește pe hartă campania lui Alexandru și spune ce locuri a traversat.

1. Plecare: Macedonia, în nordul Greciei, și trecerea în Asia Mică, în 334 î.Hr.
2. Victorii: Granicos, Issos, apoi Egiptul (Alexandria) și Gaugamela, în Mesopotamia.
3. Spre est: Persia, Asia Centrală, valea Indului.
4. Concluzie: imperiul lui Alexandru lega trei continente, Europa, Asia și Africa; după 323 î.Hr. s-a împărțit între generali.

Cucerirea nu a produs o cultură identică pretutindeni. Orașele noi și rutele de schimb au favorizat circulația oamenilor, obiectelor și ideilor. Greaca a servit drept limbă de comunicare în multe centre, în timp ce religiile și formele artistice locale au continuat. Alexandria din Egipt, așezată pe coasta Mediteranei, cu două porturi despărțite de un dig spre insula Pharos, unde s-a ridicat farul, a devenit un important centru al studiului și al colecțiilor de texte. Despărțirea politică a imperiului după 323 î.Hr. nu a închis aceste legături culturale.

Imperiul s-a împărțit în urma războaielor diadohilor. Unitatea lui a dispărut definitiv după bătălia de la Ipsos, din 301 î.Hr., în care Antigonos a fost învins de o coaliție a celorlalți diadohi, așa că niciun general nu a mai refăcut statul lui Alexandru. Ptolemeu a luat Egiptul, Seleucos regiunile din Asia, iar urmașii lui Antigonos au condus Macedonia. Regii eleniști se prezentau ca urmași ai lui Alexandru, dar au guvernat un teritoriu locuit de populații care vorbeau alte limbi. Ptolemeii au păstrat templele egiptene și au luat titlul de faraon. Orașele eleniste, cu temple grecești, gimnazii și teatre, au fost centre de integrare, dar elitele locale și grecii formau adesea comunități separate.

Contactul culturilor a produs sincretism, adică amestecul unor credințe. Ptolemeu I a promovat cultul lui Serapis, zeu cu trăsături egiptene (Osiris, Apis) și grecești (Zeus, Hades). În Alexandria, textele sfinte ale evreilor au fost traduse în greacă, în traducerea numită Septuaginta, începută în secolul al III-lea î.Hr. Aceste schimburi au pregătit terenul pentru răspândirea creștinismului în limba greacă și pentru preluarea culturii grecești de către romani, care au cucerit pe rând regatele elenistice, până la Egipt, în anul 30 î.Hr.

Știința elenistică a avut figuri precum Euclid (în jur de 300 î.Hr.), Arhimede din Siracuza (287–212 î.Hr.), care a studiat pârghia și plutirea corpurilor, și Eratostene (în jur de 240 î.Hr.), care a măsurat circumferința Pământului pe baza umbrelor de la Syene și Alexandria. Sculptura a reprezentat emoția și mișcarea, ca în „Laocoon” sau în „Victoria din Samotracia”.

Exemplu rezolvat — o inscripție în greacă într-un regat nou. O piatră din Egipt, din secolul al III-lea î.Hr., poartă un decret în greacă și în egipteană.

1. Observăm două limbi: greaca pentru administrație și egipteana pentru preoți și popor.
2. Stabilim cine a pus inscripția: regele din dinastia Ptolemeilor și preoții.
3. Observăm că regele a vrut să fie înțeles de două grupuri.
4. Concluzie: elenismul a însemnat întâlnirea culturilor, nu înlocuirea uneia de către alta.

Greșeli frecvente

• Greșit: Alexandru era rege al Atenei.
  Corect: Era regele Macedoniei.
• Greșit: Imperiul a rămas un singur stat după 323 î.Hr.
  Corect: Diadohii au creat regate succesoare.
• Greșit: Elenismul a șters toate culturile locale.
  Corect: Cultura greacă a interacționat cu tradițiile regionale.

Înainte și după