Catedrale și universități

Catedrala este biserica în care se află scaunul episcopului. În Evul Mediu apusean, clădirile romanice foloseau frecvent arcuri semicirculare și ziduri masive. Stilul gotic, dezvoltat din secolul al XII-lea, a folosit arcuri frânte, bolți cu nervuri și contraforturi; acestea au permis ferestre mai mari cu vitralii. Ridicarea unei catedrale cerea meșteri de mai multe meserii și putea dura generații. Universitățile au fost comunități de profesori și studenți, dezvoltate în orașe precum Paris. În Apus, latina era limba comună de studiu; printre discipline erau teologia, dreptul și medicina.

Primele mari biserici de piatră ale Evului Mediu apusean sunt în stil romanic (secolele X–XII): ziduri groase, ferestre mici, bolți semicirculare și un aspect de fortăreață, cum are biserica Saint-Sernin din Toulouse. Înăuntru era întuneric și liniște. Din jurul anului 1140, în Franța a apărut stilul gotic, folosit întâi la biserica abației Saint-Denis, lângă Paris, de abatele Suger. Clădirile gotice se înalță spre cer: turnuri ascuțite, arcade frânte, bolți pe nervuri și contraforturi din afară, care susțin zidurile. Pentru că zidurile nu mai duceau toată greutatea, s-au putut face ferestre uriașe cu vitralii, adică sticlă colorată care aruncă lumină în culori. Pe fațade au apărut sculpturi cu sfinți, regi și gargui, care scurgeau apa.

Catedralele erau construite din donațiile credincioșilor, ale nobililor și ale orașului. Notre-Dame din Paris a fost începută în 1163 și terminată, în linii mari, în secolul al XIV-lea; Catedrala din Chartres este celebră pentru vitralii; catedrala din Köln a fost începută în 1248 și terminată abia în 1880. Lucrau pietrari, dulgheri, sticlari, fierari și sculptori, sub conducerea unui meșter constructor. Catedrala era loc de rugăciune, dar și loc de adunare pentru oraș. Pentru oamenii care nu știau să citească, statuile și vitraliile povesteau scene din Biblie.

Universitățile au apărut în secolele XII–XIII, în orașe mari, ca grupuri de profesori și studenți care aveau drepturi proprii. Cea mai veche este cea din Bologna (în jurul anului 1088), vestită pentru drept. La Paris se studia teologia, la Oxford (secolul al XII-lea) și Cambridge (1209) studiile se extindeau. Studenții învățau la început cele șapte arte liberale: gramatica, retorica și dialectica (trivium), apoi aritmetica, geometria, muzica și astronomia (quadrivium). Apoi puteau urma una dintre facultățile superioare: teologie, drept sau medicină. Lecțiile erau în latină, profesorul citea și explica textele, iar studenții ascultau și participau la dispute. Cei care terminau studiile primeau titlul de licențiat, magistru sau doctor.

Exemplu rezolvat — gotic sau romanic? Cerința: o biserică are ziduri groase, ferestre mici și bolți semicirculare. Ce stil este?

1. Identificăm arcul: semicircular, nu frânt.
2. Observăm ferestrele mici și zidurile groase, fără contraforturi mari.
3. Comparăm cu trăsăturile goticului: arce frânte, ferestre mari, contraforturi.
4. Concluzie: stilul este romanic; goticul are alte trăsături.

O fotografie a unui portal sculptat sau a unui vitraliu este izvor vizual despre credință și meșteșug. La gotic, arcurile și contraforturile preluau presiunea bolților, așa că zidurile puteau avea suprafețe vitrate mai mari decât în multe clădiri romanice. Universitatea organiza predarea, dezbaterea și studiul manuscriselor copiate manual, înaintea răspândirii tiparului european. Legătura dintre școli, biserică și oraș era puternică, dar catedrala și universitatea aveau funcții diferite: cultul și, respectiv, învățământul superior.

Soluția tehnică a goticului a fost scheletul de piatră: bolta pe nervuri concentra greutatea în puncte, iar arcurile butante (arcuri exterioare) o transmiteau contrafortilor. Zidurile deveneau ferestre, iar interiorul era luminat. Înălțimea simboliza aspirația spre cer. Catedrala Notre-Dame din Paris are naosul înalt de aproximativ 33 de metri; cea de la Beauvais a urmărit să ajungă la 48 de metri, dar o parte a bolții s-a prăbușit în 1284.

Universitatea a fost o corporație, ca breslele. Studenții și profesorii obțineau privilegii: judecata de către propria universitate, scutirea de unele taxe. În 1158, împăratul Frederic Barbarossa a dat studenților din Bologna un privilegiu prin care erau protejați. La Paris, în 1257, a apărut colegiul Sorbona. Metoda principală a învățământului scolastic era disputa (disputatio): se punea o întrebare, se prezentau argumente pro și contra și se ajungea la o concluzie. Toma d'Aquino (1225–1274) a folosit această metodă în „Summa theologiae”.

Universitățile au păstrat și au dezbătut opere ale lui Aristotel, ajunse în Europa prin traduceri din arabă, și au format juriști, medici și funcționari ai regilor și ai bisericii.

Literatura medievală s-a scris în două limbi. În latină se redactau operele învățate: tratatele universitare, cronicile și cântările bisericești. Începând cu secolele XI–XII, au apărut texte în limbile vorbite, înțelese de nobili și de orășeni care nu știau latină:

• epopeea cavalerească (chanson de geste), de exemplu „Cântecul lui Roland”, poem în franceza veche, compus între aproximativ 1040 și 1115, despre moartea nepotului lui Carol cel Mare la Roncevaux;
• lirica trubadurilor, cântece de iubire curtenească în limba occitană, din sudul Franței;
• romanul curtenesc, ilustrat de Chrétien de Troyes, care a scris între aproximativ 1160 și 1191 povești din ciclul regelui Arthur (Lancelot, Perceval);
• Divina Comedie a lui Dante Alighieri, scrisă între circa 1308 și 1321 în dialectul toscan, nu în latină, și împărțită în trei cântece: Infernul, Purgatoriul și Paradisul.

Folosirea limbilor vorbite a ajutat la formarea literaturilor naționale, iar valorile cavalerești (loialitatea, curajul, onoarea) apar în aceste texte ca modele ale nobilimii.

Exemplu rezolvat — ce fel de text medieval este? Un text în franceză veche povestește bătălia de la Roncevaux, în versuri, cu un cavaler credincios regelui.

1. Limba: franceza veche, nu latina, deci nu este o lucrare universitară.
2. Forma: versuri narative despre fapte de arme, ceea ce arată o epopee cavalerească.
3. Valoarea transmisă: credința și loialitatea față de rege.
4. Concluzie: este chanson de geste, adică „Cântecul lui Roland”, iar nu un roman curtenesc, care ar povesti iubirea și aventurile cavalerului.

Exemplu rezolvat — identificarea stilului după fațadă. O catedrală are arce frânte, ferestre mari cu vitralii și contraforturi exterioare.

1. Arcul frânt și bolta pe nervuri indică stilul gotic.
2. Contraforturile arată cum este preluată greutatea, nu zidul gros.
3. Ferestrele mari cu vitralii și portalurile cu sculpturi arată că imaginile aveau un rol de învățare pentru credincioșii care nu știau să citească.
4. Concluzie: construcția este gotică.

Exemplu rezolvat — ce studia un student la Paris. Un student de 14 ani intră la Facultatea de Arte.

1. Învață trivium: gramatică, retorică și dialectică, în latină.
2. Continuă cu quadrivium: aritmetică, geometrie, muzică, astronomie.
3. După câțiva ani devine magistru în arte și poate urma una dintre facultățile superioare.
4. Concluzie: studiile erau lungi, treptate și în latină, iar absolvenții deveneau învățați care puteau lucra în biserică, în administrație sau în învățământ.

Greșeli frecvente

• Greșit: Orice biserică mare este catedrală.
  Corect: Catedrala este biserica episcopului.
• Greșit: Vitraliul susține singur acoperișul.
  Corect: Sticla umple fereastra; arcurile și contraforturile ajută structura.
• Greșit: Universitatea medievală era doar o bibliotecă.
  Corect: Era o comunitate care organiza predarea și studiul.

Înainte și după