Cruciadele

Cruciadele au fost expediții militare cu scopuri religioase, dar și politice ori economice. În 1095, papa Urban al II-lea a chemat creștinii apuseni să pornească spre răsărit. Expansiunea turcilor selgiucizi și cererea de ajutor a Bizanțului au contat în context. Prima Cruciadă a cucerit Ierusalimul în 1099; apoi s-au format state cruciate în Levant. Războaiele au continuat: Saladin a recucerit Ierusalimul în 1187, a Patra Cruciadă a cucerit Constantinopolul creștin în 1204, iar Acre a căzut în 1291. Cruciadele au produs violență și au schimbat raporturile dintre comunități, dar au coexistat cu schimburi comerciale și culturale.

Papa Urban al II-lea a ținut în noiembrie 1095, la Clermont, în Franța, un discurs prin care i-a îndemnat pe creștini să elibereze Locurile Sfinte din Ierusalim. Mulțimea a strigat „Așa vrea Dumnezeu!”. Cei care plecau își coseau pe haine o cruce, de unde vine numele de cruciați. Pentru ei, expediția era pelerinaj și luptă sfântă; cei care mureau în cruciadă primeau iertarea păcatelor. Printre participanți au fost nobili, cavaleri, țărani și negustori. Unii căutau pământuri și bogății.

Prima cruciadă (1096–1099). Armata cavalerilor, condusă de nobili precum Godefroy de Bouillon, a trecut prin Constantinopol și a cucerit Antiohia și, la 15 iulie 1099, Ierusalimul. Cucerirea a fost însoțită de un masacru al locuitorilor. Cruciații au întemeiat state cruciate: Regatul Ierusalimului, Principatul Antiohiei, comitatele Edessa și Tripoli. Pentru a le apăra au apărut ordine militare: templierii și ospitalierii.

Celelalte cruciade. A doua cruciadă (1147–1149) a eșuat. În 1187, sultanul Saladin a recucerit Ierusalimul. A treia cruciadă (1189–1192) a fost condusă de regele Angliei, Richard Inimă de Leu, de regele Franței și de împăratul german; Ierusalimul nu a fost recucerit, dar creștinii au primit dreptul de pelerinaj. A patra cruciadă (1202–1204) a fost abătută de veneți: cruciații au atacat și au jefuit Constantinopolul creștin, în 1204. Ultima cetate cruciată, Acre, a căzut în 1291.

Urmări. Cruciadele au adâncit ruptura dintre creștinii apuseni și cei răsăriteni, au adus suferințe și au stârnit ură între creștini și musulmani. Totodată, au dezvoltat comerțul: orașele italiene Veneția și Genova s-au îmbogățit. Europenii au aflat despre produse noi (zahăr, mirodenii, mătase, covoare), idei științifice și arhitectură orientală. În secolele XIV–XV au avut loc cruciade târzii împotriva turcilor otomani; la ele au participat și domnii români, de exemplu Mircea cel Bătrân la Nicopole (1396).

Exemplu rezolvat — un efect al cruciadelor. Cerința: Veneția a primit privilegii comerciale în statele cruciate și a transportat armate pe mare. Ce urmare a avut?

1. Veneția oferea corăbi și provizii, contra plată și privilegii.
2. Negustorii veneți aveau cartiere proprii în porturile din Levant.
3. Comerțul cu Orientul le-a adus bogăție.
4. Concluzie: cruciadele au avut urmări economice importante pentru orașele italiene, nu doar religioase și militare.

Apelul papal a reunit nobili și alți participanți din Apus, fiecare cu motive diferite. Traseul prin Bizanț a făcut ca interesele împăratului, ale cruciaților și ale negustorilor să nu coincidă mereu. După 1099, apărarea teritoriilor cucerite a cerut noi expediții. Pierderea Ierusalimului în 1187 a determinat a Treia Cruciadă, la care a participat Richard I al Angliei. Căderea Acrei nu înseamnă că orice idee de cruciadă a dispărut imediat, ci încheierea stăpânirii cruciate importante pe coasta levantină.

Cruciadele au fost explicate prin mai multe cauze: religioase (pelerinajul și iertarea păcatelor), politice (dorința papalității de a-și întări autoritatea după lupta pentru învestitură și de a-i îndrepta pe nobilii războinici spre o țintă externă) și economice (pământuri pentru fiii mai mici ai nobililor, comerț). Împăratul bizantin Alexios I Comnen ceruse ajutor militar mercenar, nu o armată de cruciați; prezența lor la Constantinopol a produs neîncredere.

Violența a avut forme multiple. În 1096, grupuri de cruciați au atacat comunitățile evreiești din orașele de pe Rin (Worms, Mainz). Cucerirea Ierusalimului în 1099 s-a făcut cu uciderea multor locuitori musulmani și evrei. Saladin, în 1187, a lăsat să plece locuitorii creștini în schimbul unei sume. Aceste fapte arată că nu există o imagine unică și simplă despre cruciade.

Sursele provin din ambele tabere. Fulcher din Chartres a descris prima cruciadă ca preot al cruciaților. Anna Comnena, fiica împăratului Alexios, a scris „Alexiada” (în jurul anului 1148), în care îi vede pe cruciați din perspectiva bizantină. Cronicarul arab Ibn al-Athir a descris evenimentele din partea musulmană.

A patra cruciadă arată cum o campanie își poate schimba ținta. Cruciații nu aveau banii pentru transportul pe mare promis Veneției, așa că dogele Enrico Dandolo le-a cerut să cucerească mai întâi orașul creștin Zara, în 1202. Apoi au ajuns la Constantinopol, pe care l-au cucerit și jefuit în 1204. În locul Imperiului Bizantin a luat ființă Imperiul Latin, care a durat până în 1261, când bizantinii au recuperat capitala. Episodul a slăbit Bizanțul și a adâncit ruptura dintre Apus și Răsărit.

Exemplu rezolvat — axa cruciadelor. Plasăm pe axă 1095, 1099, 1187, 1204 și 1291.

1. Identificăm apelul papal, apoi cucerirea Ierusalimului.
2. Observăm că recucerirea lui de Saladin precedă atacul asupra Constantinopolului.
3. Deducem că țintele și alianțele s-au schimbat; nu reducem toate campaniile la o singură confruntare.

Exemplu rezolvat — două relatări, aceeași cucerire. Fulcher din Chartres și Ibn al-Athir descriu cucerirea Ierusalimului din 1099.

1. Stabilim cine sunt autorii: un preot cruciat și un cronicar musulman scriind peste un secol.
2. Extragem faptele comune: cucerirea orașului și numărul mare de victime.
3. Observăm diferența de interpretare: pentru primul, victoria este voința divină; pentru al doilea, o catastrofă.
4. Concluzie: sursele diferă prin perspectivă, nu prin eveniment; istoricul le citește pe amândouă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Toate cruciadele au avut aceeași țintă și același rezultat.
  Corect: Traseele, țintele și rezultatele au variat.
• Greșit: Cruciații au atacat numai musulmani.
  Corect: În 1204 au cucerit Constantinopolul creștin.
• Greșit: În vremea cruciadelor nu exista niciun schimb între creștini și musulmani.
  Corect: Conflictul a coexistat cu negoț și contacte culturale.

Înainte și după