Subcarpații

Subcarpații sunt o unitate de dealuri și depresiuni așezată la exteriorul Carpaților Orientali și Meridionali. Nu sunt un podiș. Îi împărțim în Subcarpații Moldovei, Subcarpații de Curbură și Subcarpații Getici. Dealurile au în multe locuri între 300 și 800 m, dar există culmi mai înalte. Între ele se află depresiuni cu sate și orașe.

Rocile sunt în mare parte sedimente: gresii, marne, argile și conglomerate. Stratele au fost cutate și ridicate lângă Carpați, apoi râurile au săpat văi. Trotușul, Buzăul, Prahova, Argeșul, Oltul și Jiul traversează sectoare subcarpatice. Clima este o trecere între munte și regiunile mai joase; pădurile de stejar și fag alternează cu livezi și terenuri cultivate. Unii versanți argiloși pot aluneca după ploi. Resursele includ petrol, gaze, sare și ape minerale. Așezări importante sunt Piatra Neamț, Buzău, Câmpina și Târgu Jiu.

Pe Subcarpați cresc livezi, mai ales de prun, și podgorii celebre, precum Dealu Mare, Odobești și Panciu. Dealurile de la contactul cu munții păstrează sare, petrol și ape minerale. Aceste resurse au dat naștere unor orașe, iar la Slănic Prahova se află o salină mare, vizitată de turiști.

Exemplu. La Câmpina, valea Prahovei este culoar de transport printre dealuri. Petrolul a sprijinit activități economice, iar la Slănic sarea a devenit resursă. Alternanța dintre deal și depresiune îi deosebește pe Subcarpați de un podiș întins.

Exemplu rezolvat. Cu cât este mai înalt vârful Culmea Pleșului (911 m) decât Culmea Pietricica (740 m)?

1. Ambele sunt din Subcarpații Moldovei.
2. Scazi: $911-740=171$.
3. Culmea Pleșului este mai înaltă cu 171 m.

Subcarpații s-au format din sedimente depuse la marginea Carpaților, apoi cutate și ridicate odată cu munții. Anticlinalele pot forma dealuri, iar sinclinalele și eroziunea pot favoriza depresiuni; structura nu explică fiecare vale în același fel. Clima de tranziție dintre munte și câmpie susține păduri de fag și stejar; pe versanți apar soluri brune și, unde argilele se îmbibă cu apă, alunecări. Cărbunii se exploatează în zona Gorjului, iar izvoarele minerale au dat stațiuni precum Slănic Moldova.

Diferențierile dintre sectoare. Râurile mari taie unitatea în trei sectoare, cu limite pe văi.

• Subcarpații Moldovei se află între valea Moldovei și valea Trotușului. Relieful este alcătuit din două culmi anticlinale, Culmea Pleșului (911 m, altitudinea maximă a sectorului) și Culmea Pietricica, iar între dealuri se întind depresiunile Neamț, Cracău–Bistrița și Tazlău–Cașin.
• Subcarpații de Curbură se află între valea Trotușului și valea Dâmboviței, la curbura Carpaților. Aici dealurile formează șiruri aproape paralele: dealurile interne, mai înalte, și cele externe, mai joase, cu depresiuni între ele, iar între munte și dealurile interne se află depresiuni submontane. Culmile cele mai înalte, ca Măgura Odobeștilor, se apropie de 1 000 m.
• Subcarpații Getici se întind între valea Dâmboviței și valea Motrului și cuprind Muscelele Argeșului, Subcarpații Vâlcii și Subcarpații Jiului. Depresiunile principale sunt Câmpulung Muscel și Târgu Jiu–Târgu Cărbunești, iar cele mai înalte culmi, ca Chiciora, depășesc 1 200 m.

Depresiunile subcarpatice oferă teren relativ plan, apă și drumuri, iar zăcămintele au favorizat industria și turismul balnear. Versanții însoriți și bine drenați sunt potriviți viticulturii, iar prunele din livezi sunt valorificate prin țuică, uscare și dulceață.

Valea Prahovei este cel mai folosit culoar dintre Muntenia și Transilvania: șoseaua și calea ferată urmează aceeași vale, printre dealuri și apoi prin munți. Subcarpații de Curbură se află aproape de zona seismică Vrancea, de unde cutremure puternice, precum cel din 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,4, se resimt pe un teritoriu larg. Pe argile și marne, după ploi îndelungate, versanții pot aluneca.

Pe versanții cu pante mari, pădurea și iarba rețin solul. Defrișările și lucrările agricole pe pante favorizează alunecările și eroziunea, de aceea plantațiile se așază pe terase, iar apa de pe versanți se dirijează prin șanțuri.

Exemplu analizat. În Subcarpații Prahovei, dealurile de 300–850 m alternează cu depresiuni precum Câmpina și Slănic; Dealul Sultanu atinge 849 m. Valea Prahovei este culoar de transport, iar petrolul și sarea au susținut activități economice. Alternanța deal–depresiune și stratele cutate îi deosebesc de un podiș cu suprafață relativ uniformă.

Exemplu rezolvat 1 — intervalul altitudinal. Dacă dealurile subcarpatice au între 300 și 1 000 m, amplitudinea este $1000-300=700$ m, iar mijlocul intervalului este $(300+1000)/2=650$ m. Valoarea de 650 m este un reper, nu altitudinea medie reală.

Exemplu rezolvat 2 — comparație cu munții. Culmea Pleșului, cu 911 m, este cea mai înaltă din Subcarpații Moldovei. Raportul față de Moldoveanu este $2544/911\approx 2,8$: vârful din Făgăraș este de aproape trei ori mai înalt. Cu toate acestea, Subcarpații nu sunt munți: formele sunt dealuri cutate, în roci sedimentare.

Subcarpații: fișe de lucru de tipărit

Două fișe de geografie pentru clasa a IV-a, legate de lecția „Subcarpații”. Prima fixează reperele, iar a doua le folosește în situații noi. Fiecare fișă include cheia răspunsurilor.

• 

  Subcarpații: repere

  Deschide fișa
• 

  Subcarpații: aplicații

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: Subcarpații sunt Podișul Subcarpatic.
  Corect: Sunt o unitate de dealuri și depresiuni cutate.
• Greșit: Subcarpații sunt o ramură a Carpaților Orientali.
  Corect: Sunt o unitate distinctă de dealuri și depresiuni la exteriorul Carpaților.
• Greșit: Orașele subcarpatice s-au dezvoltat doar în jurul culmilor.
  Corect: Cele mai multe sunt în depresiuni și pe văi.

Înainte și după