Resursele de apă potabilă

Pământul are multă apă, dar apa pe care o putem folosi ușor la băut este o parte mică. Aproximativ 2,5% din apa planetei este dulce. Din această apă dulce, circa 69% este înghețată în ghețari și calote, iar circa 30% este apă subterană. În râuri și lacuri se află sub 1% din apa dulce. Proporțiile arată de ce un râu poluat sau un izvor secat contează mult pentru oamenii din apropiere.

Apa potabilă este apa sigură pentru băut după verificarea și, când trebuie, tratarea ei. În România, localitățile pot folosi apă din râuri, lacuri de acumulare și surse subterane. Apa captată este filtrată și dezinfectată înainte să ajungă în rețeaua publică. Un puț nu este sigur doar fiindcă apa pare limpede. Substanțele de pe câmp sau scurgerile din gospodării pot ajunge în pânza freatică.

În Africa de Nord și în părți din Orientul Apropiat, precipitațiile puține și consumul ridicat pun presiune pe rezerve. Chiar și într-o regiune cu râuri, seceta sau pierderile din conducte pot limita apa disponibilă. Economisirea apei înseamnă repararea scurgerilor, folosirea eficientă la irigații și protejarea surselor, nu doar închiderea robinetului acasă.

Prin urmare, apa trebuie folosită cu grijă: un robinet care picură o picătură pe secundă pierde aproximativ 4,3 litri pe zi (o picătură are circa 0,05 mL), ceea ce înseamnă peste 1 500 L într-un an.

Corpul unui adult conține între 50% și 65% apă, de aceea omul nu poate trăi fără apă decât câteva zile.

Exemplu rezolvat. Cât de puțină este apa dulce, dacă reprezentăm toată apa planetei prin 1 000 L?

1. Apa dulce reprezintă aproximativ 2,5% din total: $1000\cdot 0,025=25$ L.
2. Din cei 25 L, gheața are aproximativ 69%, adică 17 L, iar apa subterană aproximativ 30%, adică 7–8 L.
3. Pentru râuri și lacuri rămâne mai puțin de 1 L: apa pe care o folosim cel mai ușor este o fracțiune mică din apa planetei.

Resursa de apă înseamnă atât cantitatea, cât și calitatea apei accesibile într-un loc și la un moment dat. Apa subterană se reîncarcă prin infiltrare, însă pomparea mai rapidă decât refacerea nivelului scade rezerva. Lacurile de acumulare pot echilibra aprovizionarea în sezoane diferite, dar nu creează apă nouă. Tratarea apei potabile reduce riscurile microbiologice și chimice; monitorizarea continuă după tratare.

Gradul de presiune asupra resurselor de apă se măsoară cu indicatori precum volumul de apă disponibil pe locuitor și an: sub 1 700 m³ se vorbește de stres hidric, sub 1 000 m³ de deficit, iar sub 500 m³ de deficit absolut. Cererea de apă vine din agricultură (irigații), industrie, producerea energiei și consumul casnic; în multe țări irigațiile folosesc cea mai mare parte din apa captată. Protecția resursei include zone de protecție sanitară în jurul captărilor, epurarea apelor uzate, reducerea pierderilor din rețele și reutilizarea apei.

Calitatea apei potabile este reglementată în Uniunea Europeană prin Directiva (UE) 2020/2184, care fixează valori-limită pentru microorganisme, nitrați, metale și alte substanțe; în România, apa distribuită trebuie să respecte legea privind calitatea apei potabile, iar operatorii o analizează periodic. Acest control este necesar pentru că apa care pare curată poate conține bacterii, nitrați din îngrășăminte sau metale grele.

Folosirea apei se poate reduce prin irigații prin picurare, prin colectarea apei de ploaie, prin refolosirea apelor epurate și prin repararea rețelelor. Fiecare măsură scade presiunea asupra surselor și costul tratării.

Exemplu analizat — drumul apei de la râu la robinet. Un oraș mic își ia apa dintr-un râu. La captare, pompele o scot din râu, iar zonele de protecție sanitară împiedică poluarea de lângă priză. În stația de tratare, apa este filtrată și dezinfectată, apoi se analizează. Un rezervor păstrează o rezervă pentru orele de consum maxim, iar rețeaua o duce la consumatori. După folosire, apa uzată merge la stația de epurare și se întoarce în râu mai curată. Pierderile din conducte reduc volumul livrat, de aceea repararea rețelei economisește apă deja captată și tratată.

Exemplu rezolvat 1 — pierderile dintr-o rețea. O rețea care produce 100 000 m³ de apă pe lună și pierde 35% din volum prin scurgeri livrează $100000\cdot (1-0,35)=65000$ m³. Pierderile sunt de $35000$ m³, suficiente pentru nevoile a circa 1 000 de gospodării, dacă fiecare ar folosi 35 m³ pe lună (valori alese pentru exercițiu).

Exemplu rezolvat 2 — apa pe locuitor. O țară cu resurse de apă regenerabile de $60\cdot 10^9$ m³ pe an și cu 40 de milioane de locuitori are $60\cdot 10^9/40\cdot 10^6=1500$ m³ pe locuitor și an, adică se află sub pragul de 1 700 m³ și intră în categoria stresului hidric. Resursa pe locuitor scade când populația crește chiar dacă volumul de apă rămâne același.

Greșeli frecvente

• Greșit: Apa sărată a oceanului se poate bea direct.
  Corect: Pentru băut trebuie îndepărtată sarea și verificată calitatea.
• Greșit: Majoritatea apei dulci se află în râuri.
  Corect: Cea mai mare parte este în gheață și în subteran.
• Greșit: O apă limpede din puț este automat potabilă.
  Corect: Siguranța se stabilește prin analize.

Înainte și după