Hazarde hidrologice

Un hazard hidrologic este un fenomen al apelor care poate produce pagube. La o viitură, nivelul și debitul râului cresc repede după ploi mari sau topirea zăpezii. Dacă apa iese din albie și acoperă terenuri, are loc o inundație. Pe un râu mare, viitura poate ajunge în aval după un timp; pe un pârâu de munte poate apărea foarte repede. Seceta hidrologică este situația în care debitele râurilor și rezervele de apă rămân mici un timp îndelungat.

În România, hidrologii urmăresc nivelul râurilor la stații. Cota de atenție anunță că nivelul cere supraveghere; cota de inundație indică revărsări ce pot atinge obiective; cota de pericol cere măsuri deosebite, inclusiv evacuare. Avertizările hidrologice au coduri galben, portocaliu și roșu. Ele arată râul sau bazinul vizat și perioada de valabilitate. O avertizare de viitură pe Siret nu se aplică automat fiecărui râu al țării.

În 1970, marile inundații din România au produs pagube de peste 10 miliarde de lei ai acelui an, potrivit Apelor Române. Când autoritățile avertizează, nu traversa un pod sau un drum acoperit de apă; mergi spre locul sigur indicat. Digurile și lacurile pot reduce unele efecte, dar nu înlocuiesc atenția la avertizare.

Un alt hazard al râurilor este zăporul. Nu trebuie confundat cu podul de gheață, stratul continuu de gheață care acoperă râul iarna. Zăporul este o îngrămădire de sloiuri: iarna sau la dezgheț, sloiurile purtate de apă se opresc într-o cotitură sau sub un pod și blochează albia. Apa se ridică în spatele barajului de gheață și poate inunda malurile, deși nu a plouat mult. Regula de comportare este să nu mergi pe gheața râului, să nu stai pe maluri în timpul dezghețului și să urmărești avertizările.

Pregătirea ajută: află care sunt zonele inundabile din localitatea ta, cunoaște locul unde trebuie să te duci și ține la îndemână actele și apa potabilă.

Exemplu rezolvat. Un râu are cota de atenție la 400 cm, cota de inundație la 500 cm și cota de pericol la 600 cm. Ce înseamnă un nivel măsurat de 540 cm?

1. Cotele diferă de la o stație la alta; aici folosim valorile date. Compari nivelul măsurat cu cele trei cote: $540>500$, dar $540<600$.
2. Nivelul a depășit cota de inundație, dar nu a ajuns la cota de pericol.
3. Apa iese din albie și poate ajunge la case și drumuri; autoritățile urmăresc evoluția și pot cere evacuarea dacă nivelul continuă să crească.

Pragurile numite cote de apărare sunt stabilite pentru fiecare stație în funcție de albie și de obiectivele expuse: aceeași înălțime a apei poate avea efecte diferite pe două râuri. Codul avertizării privește severitatea așteptată într-un bazin și nu se confundă mecanic cu o singură cotă măsurată. Protecția structurală cuprinde diguri, lacuri de acumulare care atenuează viitura, poldere, canale de derivație și regularizarea unor sectoare. Protecția nestructurală include împădurirea versanților, interzicerea construcțiilor noi în zonele inundabile, hărțile de risc publicate de Apele Române, avertizarea și planurile locale de evacuare. Nicio lucrare nu elimină complet riscul.

Viitura se deplasează în aval ca o undă. Timpul în care ajunge de la o stație la alta depinde de panta râului și de forma albiei: pe sectoarele de munte unda este rapidă, iar pe râurile mari de câmpie poate dura zile. Pe baza măsurătorilor din amonte, hidrologii pot estima când va ajunge viitura într-un oraș situat în aval și pot da avertizări.

În Uniunea Europeană, Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații cere statelor membre să întocmească pentru fiecare bazin hărți ale zonelor inundabile și ale riscului și planuri de management actualizate la fiecare șase ani. Planurile combină măsurile structurale (diguri, poldere) și nestructurale (interdicția de a construi în zone inundabile, avertizare, educație).

Un rol important îl are păstrarea luncilor ca spații în care apa se poate extinde fără pagube, precum și curățarea albiilor și a podurilor de deșeuri și vegetație, care pot bloca apa și o pot face să se reverse mai repede.

Exemplu real analizat. În inundațiile din 1970, 43% din pagubele evaluate s-au înregistrat în bazinul Mureșului și 21% în bazinul Someșului, potrivit Apelor Române: împreună 64%. Concentrarea pagubelor în două bazine arată de ce hărțile de risc și planurile de apărare trebuie făcute pe bazine, cu măsuri potrivite localităților expuse. O avertizare INHGA precizează apoi sectoarele și intervalul de valabilitate, pentru ca oamenii să știe când aplică planul local.

Exemplu rezolvat 1 — pagubele din 1970. Pagubele totale au depășit 10 miliarde de lei, iar bazinul Mureșului a avut 43% din ele: $10\cdot 0,43=4,3$ miliarde lei (cel puțin). Împreună, bazinele Mureșului și Someșului au avut 64%, adică aproape două treimi din pagube.

Exemplu rezolvat 2 — timpul de sosire a viiturii. Într-un exercițiu, unda de viitură se deplasează cu 5 km/h de la o stație aflată la 120 km în amonte de un oraș și ajunge în $120/5=24$ ore. Avertizarea dată la apariția viiturii în amonte oferă astfel un interval de timp pentru măsuri.

Greșeli frecvente

• Greșit: Cota de atenție este aceeași în centimetri pe toate râurile.
  Corect: Se stabilește pentru secțiunea de monitorizare.
• Greșit: O viitură nu poate apărea pe un pârâu mic.
  Corect: Pe cursurile mici poate apărea foarte repede după ploi intense.
• Greșit: Un cod galben pentru Siret înseamnă automat cod galben pe toate apele României.
  Corect: Se citesc bazinele avertizate.

Înainte și după