Relieful litoral

Relieful litoral se formează prin acțiunea valurilor, a curenților de țărm și a materialului adus de râuri. La un țărm înalt, valurile rod baza versantului: ia naștere o faleză. Nisipul și pietrișul depuse de apă alcătuiesc plaja. Un cordon litoral este o fâșie de nisip ridicată de acumulare; când închide parțial un golf, apare o lagună. Dacă barează gura unei văi, se formează un liman maritim.

Pe țărmul românesc al Mării Negre, sectorul sudic Constanța–Vama Veche cuprinde faleze. Spre nord apar plajele de la Mamaia, cordoanele litorale și Grindul Chituc. Razim–Sinoie este un complex lagunar; Techirghiol este un liman maritim. Apa dintr-o lagună sau dintr-un liman nu are automat aceeași salinitate ca marea: schimbul cu marea și aportul de apă dulce o influențează.

Țărmul se schimbă când o furtună retrage nisipul sau când curentul îl depune în alt loc. Digurile și porturile pot modifica transportul sedimentelor. O plajă lată în fața unei stațiuni nu garantează aceeași lățime în fiecare an.

La litoral se întâlnesc abraziunea valurilor la baza falezelor, transportul sedimentelor de către curenții paraleli cu țărmul și acumularea lor în plaje, grinduri și cordoane. Sectorul românesc are aproximativ 244 km, între brațul Musura și Vama Veche, în delimitarea Apelor Române. Din aceștia, circa 128 km sunt ape marine de tranziție în nord, iar 116 km aparțin sectorului costier dinspre Periboina spre sud. Aproximativ 80% din țărm este jos, cu plaje, și 20% înalt, cu faleze, potrivit planului bazinal. Cifrele explică de ce riscul de eroziune și lucrările de protecție diferă între nord și sud.

Energia valurilor depinde de viteza vântului, de durata lui și de lungimea apei peste care bate (fetch). La țărmurile înalte, valurile sapă la baza versantului o nișă de abraziune; după prăbușirea porțiunii de deasupra, rămâne o platformă de abraziune, uneori cu peșteri marine și stânci izolate. Acolo unde valurile ajung oblic, apa urcă pe plajă pieptiș, dar se întoarce pe linia de cea mai mare pantă, așa că nisipul este transportat în zigzag de-a lungul țărmului (derivă litorală). Dacă un curent își pierde viteza la capătul unui cap sau în fața unui golf, depune nisip sub forma unei săgeți litorale, care poate închide golful.

Exemplu real analizat. În nord, Grindul Chituc și cordoanele au separat complexul lagunar Razim–Sinoie de Marea Neagră. Spre sud, Techirghiol este un liman format prin bararea unei văi; apa din spatele cordonului nu are aceeași origine în cele două cazuri. La Mamaia și Eforie Nord, Apele Române au protejat și reabilitat 7,3 km de coastă în etapa 2012–2015 prin lucrări de reducere a eroziunii. O plajă extinsă artificial trebuie apoi urmărită, deoarece curenții continuă să transporte nisipul. Un dig poate reține sedimente pe o parte și mări deficitul lor pe cealaltă.

Exemplu rezolvat 1 — proporția țărmului înalt. Din cei 244 km ai litoralului românesc, 80% este țărm jos și 20% țărm înalt, cu faleze. Țărmul jos are $244\cdot 0,80\approx 195$ km, iar cel înalt $244\cdot 0,20\approx 49$ km. Faleza este deci doar aproximativ a cincea parte din țărm, dar lucrările de protecție sunt necesare pe ambele tipuri.

Exemplu rezolvat 2 — retragerea unei faleze. Dacă într-un sector falezele se retrag cu 0,5 m pe an (valoare aleasă pentru exercițiu), după 40 de ani țărmul este mai la interior cu $0,5\cdot 40=20$ m. O construcție aflată la 15 m de margine ar fi ajuns la marginea apei în 30 de ani, de aceea terenurile din apropierea falezelor nu se construiesc fără studii.

Greșeli frecvente

• Greșit: Techirghiol și Razim–Sinoie sunt același tip genetic de lac.
  Corect: Techirghiol este liman maritim, Razim–Sinoie este complex lagunar.
• Greșit: Faleza este o formă de acumulare a nisipului.
  Corect: Este un țărm înalt modelat prin eroziune marină.
• Greșit: Plajele păstrează aceeași lățime de la un an la altul.
  Corect: Furtunile și curenții mută nisipul, iar digurile pot schimba locul depunerii.

Înainte și după