Solul ca resursă

Solul este stratul afânat de la suprafața uscatului în care cresc plantele. Are fertilitate: poate oferi apă, aer și substanțe nutritive rădăcinilor. Se formează din roca-mamă, resturi de viețuitoare și acțiunea climei și organismelor. Solul se reface foarte lent: FAO arată că formarea a 1 cm poate dura până la 1 000 de ani, în funcție de condiții.

În Câmpia Română și în Dobrogea apar cernoziomuri fertile, legate de vegetația de stepă. În luncile râurilor sunt soluri aluviale. Eroziunea, poluarea și acoperirea cu beton pot distruge solul mult mai repede decât se formează.

Un pumn de sol conține particule minerale, resturi organice, apă, aer și viețuitoare mici. Râmele și microorganismele ajută la descompunerea resturilor, din care se formează humusul. Ploaia poate duce stratul fertil la vale pe terenul rămas fără plante; vântul îl poate ridica din câmpurile uscate. Fermierii îl protejează prin culturi care acoperă terenul, rotația plantelor și perdele de copaci. Solurile nu au toate aceeași fertilitate: tipul de rocă, clima, vegetația și timpul schimbă felul în care se formează.

Un sol bun pentru plante este alcătuit, în volum, din aproximativ 45% particule minerale, 5% materie organică, 25% apă și 25% aer; golurile dintre particule lasă loc apei și aerului pentru rădăcini. Cum particulele minerale pot fi nisip, praf sau argilă, solul poate fi mai ușor, mai greu, mai permeabil sau mai ținut la apă.

Sub o pădure, solul rămâne acoperit de frunze căzute; pe un câmp arat și lăsat gol, ploaia îl poate spăla repede.

Exemplu rezolvat. Dacă un centimetru de sol se formează în până la 1 000 de ani, în cât timp, cel mult, s-ar reface un strat de 5 cm?

1. Un centimetru necesită cel mult 1 000 de ani.
2. Pentru 5 cm înmulțim: $5\cdot 1000=5000$ de ani, cel mult.
3. Stratul fertil pierdut în câțiva ani prin eroziune se reface deci în până la mii de ani, de aceea trebuie protejat.

Profilul solului cuprinde orizonturi: O cu resturi organice, A bogat în humus, uneori E din care au fost spălate substanțe, B în care se acumulează materiale, și C din materialul de solificare. Ordinea și grosimea lor diferă după tipul de sol. În România, cernoziomurile apar în câmpii secetoase, luvisolurile în dealuri și podișuri cu păduri de foioase, cambisolurile în zone mai înalte, spodisolurile (podzolurile) sub păduri de conifere, iar aluviosolurile în lunci.

Solul se formează sub acțiunea a cinci factori: roca-mamă, clima, organismele, relieful și timpul. Textura depinde de proporția de nisip, praf și argilă. Structura (modul în care particulele se leagă în agregate) și conținutul de humus fac solul permeabil și fertil; reacția (pH-ul) determină ce plante cresc bine. Degradarea solului are mai multe forme: eroziunea prin apă și vânt, compactarea de utilaje grele, salinizarea în zonele irigate prost drenate, poluarea cu metale grele sau pesticide și acoperirea cu construcții. Conservarea cere culturi pe curba de nivel, îngrășăminte folosite cu măsură, împădurirea terenurilor degradate și păstrarea acoperirii vegetale.

Pe versanți, aratul în sensul pantei lasă brazde pe care apa se scurge repede, pe când aratul pe curba de nivel încetinește scurgerea și reține solul, de aceea această practică este recomandată în zonele deluroase din Subcarpați.

Exemplu analizat. În Bărăgan, cernoziomul s-a format sub vegetație ierboasă, unde resturile de plante au contribuit la humus. El poate susține grâu și alte culturi, dar lipsa apei și vântul pot reduce recolta și eroda terenul. Perdelele forestiere micșorează viteza vântului, iar resturile vegetale lăsate pe câmp ajută la păstrarea structurii solului. Fertilitatea nu elimină nevoia de conservare.

Exemplu rezolvat 1 — eroziunea comparată cu formarea. Un teren pierde 10 t de sol pe hectar și an (valoare aleasă pentru exercițiu). Un hectar are $10000$ m², deci pierderea este $10000\text{kg}/10000{\text{m}}^2=1$ kg/m². Cu o densitate aparentă de 1 300 kg/m³, grosimea pierdută este $1/1300\approx 0,00077$ m, adică 0,77 mm pe an. Formarea unui centimetru durează până la 1 000 de ani, deci ritmul natural este de cel puțin 1 cm la 1 000 de ani, adică 0,01 mm pe an. Luând această valoare, eroziunea este de cel mult $0,77/0,01=77$ de ori mai rapidă decât refacerea.

Exemplu rezolvat 2 — compoziția în volum. Într-un metru cub de sol, cu proporțiile de 45% minerale, 5% materie organică, 25% apă și 25% aer, apa ocupă $0,25$ m³, adică 250 L, iar aerul tot 250 L. Un sol compactat are mai puțin aer, iar rădăcinile primesc mai puțin oxigen.

Greșeli frecvente

• Greșit: Solul este doar rocă mărunțită.
  Corect: Conține și apă, aer, humus și organisme.
• Greșit: Un sol fertil se reface imediat după eroziune.
  Corect: Formarea naturală este foarte lentă.
• Greșit: Orice sol este bun pentru agricultură.
  Corect: Fertilitatea depinde de humus, apă, textură și reacție; solurile sărace, sărate sau compactate dau recolte mici.

Înainte și după