Definiția și clasificarea

O definiție precizează semnificația unui termen. Are un definit (termenul explicat) și un definitor (expresia care îl explică). În definiția „triunghiul este poligonul cu trei laturi”, „triunghi” este definitul, iar „poligon cu trei laturi” este definitorul. O definiție corectă este adecvată: nici prea largă, nici prea îngustă. Trebuie să fie clară, necirculară și să spună ce este obiectul, nu doar ce nu este. Definițiile pot fi prin gen proxim și diferență specifică, genetice, prin enumerare sau operaționale, în funcție de scopul lor.

Clasificarea împarte o mulțime de obiecte în clase pe baza unui criteriu. „Triunghiuri după lungimea laturilor: echilaterale, isoscele, scalene” folosește același criteriu la un pas. Clasele trebuie să acopere întreaga mulțime clasificată și să nu se suprapună la același nivel. Pentru disjuncție strictă, „isoscel” înseamnă aici exact două laturi egale; dacă ar însemna „cel puțin două”, triunghiul echilateral ar apărea în două clase.

Într-o definiție reală sunt descrise trăsăturile obiectului; una nominală explică folosirea unui cuvânt. Definiția prin gen și diferență specifică restrânge un gen mai larg cu o proprietate distinctivă. Regula adecvării poate fi testată în ambele sensuri: fiecare obiect definit trebuie să satisfacă definitorul și fiecare obiect din definitor trebuie să fie definitul.

Regulile definiției. O definiție corectă respectă regulile următoare:

1. adecvarea: extensiunea definitului este egală cu cea a definitorului;
2. fără cerc vicios: definitorul nu conține definitul și nici un termen care se definește prin el;
3. fără tautologie: definitul nu se repetă sub alt nume („Logica este știința fenomenelor logice”);
4. claritate: fără metafore sau termeni mai obscuri decât definitul;
5. formulare afirmativă, când aceasta este posibilă.

O definiție are trei elemente: definitul (definiendum), definitorul (definiens) și relația de definire dintre ele („este”, „înseamnă”, „se numește”). În „Rombul este paralelogramul cu toate laturile egale”, definitul este „rombul”, definitorul este „paralelogramul cu toate laturile egale”, iar relația este exprimată prin „este”. Definitorul conține genul proxim („paralelogram”), adică clasa cea mai apropiată în care intră definitul, și diferența specifică („cu toate laturile egale”), adică nota care deosebește rombul de celelalte paralelograme.

O definiție poate fi în același timp și prea largă, și prea îngustă, când sferele se încrucișează: „Avocatul este juristul care lucrează într-o instanță” include judecătorii (prea largă) și exclude avocații care nu pledează în instanță (prea îngustă). Termenii negativi („nevertebrat”, „necăsătorit”) pot fi definiți negativ fără greșeală, pentru că ei exprimă chiar lipsa unei însușiri.

Tipuri de definiții. După ce definesc, definițiile sunt nominale, care lămuresc sensul unui cuvânt, sau reale, care precizează însușirile obiectelor desemnate de termen. Cele nominale pot fi lexicale (descriu sensul folosit deja, ca în dicționar) sau stipulative (fixează un sens anume pentru un context, ca în actele normative: „În sensul prezentului regulament, «candidat» înseamnă orice persoană înscrisă la concurs.”). După procedeu, există și definiția relațională, care definește prin relația cu alte obiecte („Bunicul este tatăl unuia dintre părinți”); exemplul de definiție operațională este „O soluție este acidă dacă înroșește hârtia de turnesol albastră”. Precizează criteriul clasificării: obiectul definit sau procedeul folosit de definitor. Aceeași definiție poate fi clasificată după ambele criterii. Definiția prin gen proxim și diferență specifică („rombul este paralelogramul cu toate laturile egale”) este cea mai folosită. Definiția genetică spune cum se obține obiectul („cercul este figura descrisă de un punct care se rotește în plan în jurul unui punct fix, la distanță constantă de el”). Definiția prin enumerare numește elementele („anotimpurile sunt primăvara, vara, toamna și iarna”). Definiția operațională spune ce operație duce la recunoaștere. Definiția ostensivă arată un exemplar.

Regulile clasificării. Se folosește un singur criteriu pe fiecare treaptă, suma claselor este egală cu mulțimea clasificată, clasele se exclud reciproc, iar trecerea se face de la o treaptă la cea imediat următoare. Clasificarea poate fi dihotomică (numere pare și numere impare) sau politomică (triunghiuri după laturi: echilaterale, isoscele, scalene).

Diviziunea împarte sfera unui gen în speciile lui, după un criteriu (fundamentum divisionis); are trei elemente: termenul divizat, membrii diviziunii și criteriul. Exemplu: persoanele fizice, după vârstă, se împart în majori și minori. Clasificarea merge în sens invers: pornește de la obiecte sau de la specii și le grupează, după asemănări, în clase din ce în ce mai generale. Regulile diviziunii și erorile lor:

Diviziunea și clasificarea pot fi dihotomice (în doi termeni contradictorii: „persoane căsătorite” și „persoane necăsătorite”) sau politomice (în mai mult de două specii), naturale (după însușiri esențiale, ca în clasificarea speciilor din biologie) sau artificiale (după un criteriu exterior, ales pentru comoditate, ca ordinea alfabetică dintr-un catalog).

Regula omogenității cere ca asemănările relevante dintre membrii aceleiași clase să prevaleze asupra deosebirilor, potrivit criteriului ales.

Clasificarea nu se confundă cu divizarea unui întreg în părți: „autoturismul” se împarte în motor, caroserie și roți, care sunt părți, nu clase de autoturisme. Într-o clasificare, fiecare element al unei clase este el însuși un autoturism.

Exemplu lucrat 1. Propunerea „Pătratul este un patrulater cu laturi egale” este prea largă: include romburi fără unghiuri drepte. Adăugăm proprietatea lipsă: „Pătratul este un patrulater cu patru laturi egale și patru unghiuri drepte.” Verificarea inversă nu mai introduce romburi oblice. Exemplu lucrat 2: definiție circulară. „Dreptatea este ceea ce face un judecător drept.” Definitul „dreptate” este explicat prin „drept”, care are aceeași rădăcină și presupune deja sensul lui. Definiția este circulară și nu aduce informație nouă. O variantă fără cerc spune ce urmărește dreptatea: tratarea fiecărei persoane după aceleași reguli, aplicate imparțial.

Exemplu lucrat 3: clasificare cu criterii amestecate. „Autoturismele se împart în: sport, diesel și albastre.” Prima clasă („sport”) folosește scopul, a doua („diesel”) combustibilul, iar a treia („albastre”) culoarea. Clasele se suprapun (un autoturism poate fi sport, diesel și albastru), deci criteriul nu este unic. Varianta corectă alege un criteriu, de pildă tipul de propulsie: numai cu motor termic, numai electrică, hibridă (cu motor termic și electric), și verifică acoperirea întregii mulțimi.

Testează o definiție greșită printr-un contraexemplu: pentru una prea largă, găsește un obiect admis în definitor, dar care nu este în definit; pentru una prea îngustă, un obiect din definit exclus de definitor. La clasificare verifică unitatea criteriului, exhaustivitatea, exclusivitatea claselor și continuitatea treptelor. „Mamifere, păsări, vertebrate” încalcă unitatea nivelului: primele două sunt subclase ale celei de-a treia.

Enunț comun. Fie definiția „Triunghiul este poligonul cu trei laturi egale”.

1. Definiția dată este: a. prea îngustă; b. prea largă; c. circulară; d. adecvată.

2. Un contraexemplu pentru această definiție este: a. triunghiul cu laturile de 3, 4 și 5 cm; b. pătratul; c. triunghiul echilateral; d. cercul.

3. Clasificarea „bacteriile se împart în patogene, nepatogene și bacili” este incorectă deoarece: a. clasele nu acoperă întreaga mulțime; b. clasele sunt prea puține; c. folosește criterii diferite, iar clasele se pot suprapune; d. este dihotomică.

4. Definiția „Dreptatea este ceea ce face un judecător drept” încalcă regula: a. adecvării; b. necircularității; c. formulării afirmative; d. clarității.

Răspunsuri:

• Itemul 1: a) definitorul exclude triunghiurile isoscele și scalene, deci extensiunea lui este mai mică decât cea a definitului.
• Itemul 2: a) este un triunghi, dar nu are trei laturi egale.
• Itemul 3: c) primele două clase privesc efectul asupra organismului, iar a treia forma celulei; un bacil poate fi patogen sau nepatogen.
• Itemul 4: b) „drept” repetă definitul, iar definiția devine circulară.

Unde apare la examen

La admiterea la Facultatea de Drept a Universității din București, definiția și clasificarea fac parte din programa de Gândire critică, capitolul 2, „Analiza logică a argumentelor”, subcapitolul 2.2: definiția și structura ei, corectitudinea în definire, tipurile de definiție, clasificarea, corectitudinea în clasificare și formele de clasificare. Bibliografia este manualul Logică și argumentare pentru clasa a IX-a (Lupșa, Bratu și Stoica, Corvin, 2004).

Proba UB din 2026 include 20 de itemi de Gândire critică; tematica nu fixează repartizarea lor pe capitole. Capitolul se sprijină pe lecția despre termeni: genul și specia sunt termeni în raport de subordonare, iar regulile adecvării se verifică prin compararea sferelor.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cercul este figura care nu este pătrat” îl definește.
  Corect: Enunțul include nenumărate alte figuri și este prea larg.
• Greșit: O clasificare este completă dacă fiecare clasă are un nume.
  Corect: Trebuie acoperite toate obiectele mulțimii clasificate.
• Greșit: „Echilaterale” și „isoscele” sunt clase exclusive în orice convenție.
  Corect: Exclusivitatea depinde de sensul exact dat lui „isoscel”.
• Greșit: Genul proxim și diferența specifică sunt același lucru, iar definitul se poate lua drept definitor.
  Corect: genul proxim este clasa cea mai apropiată, diferența specifică este nota distinctivă, iar definitul este termenul definit, nu expresia care îl definește.
• Greșit: O definiție prea largă și una prea îngustă se recunosc la fel.
  Corect: întreabă-te dacă definitorul cuprinde și alte obiecte (prea largă) sau dacă lasă pe dinafară obiecte ale definitului (prea îngustă).
• Greșit: Cercul vicios apare numai când definitul se repetă în definitor.
  Corect: două definiții care trimit una la alta („cauza produce efectul”, „efectul e produs de cauză”) sunt circulare împreună.
• Greșit: Definiția negativă și definiția obscură sunt aceeași greșeală.
  Corect: una spune doar ce nu este obiectul, cealaltă folosește metafore sau termeni neclari.
• Greșit: Un singur criteriu garantează o diviziune corectă.
  Corect: diviziunea trebuie să fie și completă, și să conțină numai specii ale genului.
• Greșit: Diviziunea incompletă și cea supraabundentă sunt același lucru.
  Corect: prima lasă afară specii, a doua adaugă membri care nu țin de gen.
• Greșit: Diviziunea și clasificarea au aceeași direcție.
  Corect: diviziunea coboară de la gen la specii; clasificarea urcă de la obiecte la clase.
• Greșit: Definiția genetică și cea ostensivă sunt același lucru.
  Corect: cea genetică descrie modul de formare; cea ostensivă doar arată un exemplu.

Înainte și după

Întrebări frecvente