Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ participă la reglarea funcțiilor organelor interne: ritmul inimii, diametrul unor vase, activitatea tubului digestiv și secreția unor glande. Nu este controlat în același fel ca mișcarea voluntară a mușchilor scheletici. Are două diviziuni importante, simpatică și parasimpatică, ale căror efecte pot fi diferite asupra aceluiași organ.

Într-o situație solicitantă, activarea simpatică poate crește frecvența cardiacă și poate reduce temporar activitatea digestivă. Într-o stare de repaus, activitatea parasimpatică favorizează adesea digestia și poate încetini ritmul inimii. Aceste descrieri sunt orientative; nu înseamnă că una dintre diviziuni este mereu „pornită”, iar cealaltă complet „oprită”. Reglarea depinde de organ și de context.

Într-o comparație, alege același organ și notează efectul celor două diviziuni, în loc să memorezi două liste fără legătură. De exemplu, pentru inimă, stimularea simpatică tinde să crească ritmul, iar cea parasimpatică să îl reducă. Nu confunda sistemul vegetativ cu hormonii: ambele influențează organele, dar unul folosește căi nervoase, iar celălalt semnale chimice transportate prin sânge. Lecția Actul reflex vegetativ și reflexele vegetative arată un circuit de răspuns.

Calea eferentă vegetativă include de obicei un neuron preganglionar și unul postganglionar, conectați într-un ganglion. Diviziunea simpatică are origine toracolombară, iar cea parasimpatică origine craniosacrală. Țintele includ mușchiul neted, mușchiul cardiac și glandele. Efectul final depinde de mediator și receptor; cele două diviziuni nu sunt pur și simplu „accelerator” și „frână” pentru fiecare țesut.

Diviziunea simpatică. Neuronii preganglionari sunt în cornul lateral al măduvei, la nivelurile T1–L2. Axonii lor, scurți, fac sinapsă în ganglionii lanțului paravertebral (de o parte și de alta a coloanei) sau în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric), de unde pornesc fibrele postganglionare, lungi. Un neuron preganglionar face sinapsă cu mulți neuroni postganglionari, de aceea răspunsul simpatic este larg, difuz, de tip „luptă sau fugi”. Medulosuprarenala funcționează ca un ganglion simpatic modificat: stimulată de fibre preganglionare, ea eliberează în sânge adrenalină (aproximativ 80%) și noradrenalină.

Diviziunea parasimpatică. Neuronii preganglionari sunt în trunchiul cerebral (nucleii nervilor III, VII, IX și X) și în segmentele sacrale S2–S4. Fibrele preganglionare sunt lungi, iar ganglionii se află lângă organul țintă sau în peretele lui; fibrele postganglionare sunt scurte. Nervul vag (X) conține aproximativ trei sferturi din fibrele parasimpatice. Efectul este localizat și favorizează „odihna și digestia”.

Mediatori și receptori. Mediatorul neuronilor preganglionari este acetilcolina, care acționează pe receptori nicotinici ai neuronului postganglionar. Fibrele postganglionare parasimpatice eliberează acetilcolină, care acționează pe receptori muscarinici ai organului țintă. Fibrele postganglionare simpatice eliberează noradrenalină (cu excepția celor care inervează glandele sudoripare), care acționează pe receptori adrenergici: α (vasoconstricție), β₁ (inimă) și β₂ (dilatarea bronhiilor).

Exemplu rezolvat 1: răspunsul la un pericol. Un elev aude brusc o frână de mașină.

1. Centrii nervoși activează diviziunea simpatică.
2. Inima bate mai repede și mai puternic, bronhiile se dilată, pupilele se măresc, iar ficatul eliberează glucoză.
3. Vasele de sânge din tubul digestiv se contractă, iar digestia este încetinită.
4. După dispariția pericolului, tonusul parasimpatic revine, frecvența cardiacă scade, iar digestia se reia.

Exemplu rezolvat 2: atropina la examenul oftalmologic. Medicul pune picături cu atropină pentru a dilata pupila.

1. Atropina blochează receptorii muscarinici pentru acetilcolină.
2. Mușchiul sfincter al pupilei, comandat de parasimpatic, nu mai răspunde, deci pupila se dilată (midriază).
3. Efecte secundare: gura uscată, tahicardie, vedere neclară de aproape, pentru că parasimpaticul este blocat.
4. Concluzie: blocarea unei diviziuni demască efectele celeilalte.

La admitere, diferențiază originea toracolombară a simpaticului de originea craniosacrală a parasimpaticului și caută ganglionul pe traseu. Pentru un organ cu inervație dublă, precizează efectul fiecărei diviziuni. Nu numi mușchiul scheletic un efector vegetativ obișnuit.

La ganglionii ambelor diviziuni, mediatorul este acetilcolina. Fibrele postganglionare parasimpatice eliberează tot acetilcolină; cele simpatice eliberează de regulă noradrenalină. Simpaticul dilată pupila (midriază) și bronhiile, reduce motilitatea digestivă și favorizează retenția urinei; parasimpaticul îngustează pupila (mioză), crește secrețiile și motilitatea digestivă și favorizează golirea vezicii.

Reține diferențele structurale: simpatic — origine toracolombară (T1–L2), fibre preganglionare scurte, ganglioni în lanț paravertebral și prevertebrali, postganglionare lungi; parasimpatic — origine craniosacrală, fibre preganglionare lungi, ganglioni în peretele organului, postganglionare scurte. Medulosuprarenala eliberează adrenalină. Efectele simpaticului includ creșterea glicemiei prin glicogenoliză, iar parasimpaticul stimulează secrețiile digestive.

Pentru întrebările despre inervația dublă, reține organele care primesc fibre de la ambele diviziuni (inima, bronhiile, tubul digestiv, vezica, ochiul) și organele care primesc numai fibre simpatice (vasele de sânge ale pielii, glandele sudoripare, mușchii erectori ai firelor de păr, medulosuprarenala).

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre sistemul nervos vegetativ sunt corecte afirmațiile:

1. Originea simpaticului este toracolombară.
2. Neuronii preganglionari ai ambelor diviziuni eliberează acetilcolină.
3. Medulosuprarenala funcționează ca un ganglion simpatic modificat.
4. Lanțul ganglionar paravertebral aparține parasimpaticului.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: a. Afirmația 4 este falsă, deoarece lanțul ganglionar paravertebral aparține diviziunii simpatice.

Greșeli frecvente

• Greșit: Sistemul nervos vegetativ este un sistem numai hormonal.
  Corect: Este parte a sistemului nervos și controlează funcții involuntare, în dialog cu hormonii.
• Greșit: Simpaticul și parasimpaticul au efecte perfect opuse la fiecare organ.
  Corect: Efectele depind de organ și de receptori; nu sunt o opoziție universală.
• Greșit: Fibrele postganglionare simpatice eliberează acetilcolină.
  Corect: Ele eliberează în general noradrenalină; acetilcolina este mediatorul fibrelor preganglionare ale ambelor diviziuni și al fibrelor postganglionare parasimpatice.

Înainte și după