Bolile sistemului locomotor

Sistemul locomotor poate fi afectat prin leziuni ale oaselor, articulațiilor, mușchilor sau tendoanelor. O fractură este întreruperea continuității unui os. O entorsă afectează structuri ale unei articulații, în special ligamentele, iar o întindere musculară afectează mușchiul sau tendonul. Oboseala musculară apare după un efort prelungit, iar contracția bruscă a unui mușchi nepregătit poate produce o ruptură musculară. Durerea și limitarea mișcării pot apărea în multe situații, dar nu arată singure diagnosticul. Imaginile medicale și evaluarea clinică sunt necesare când se suspectează o leziune importantă.

Unele afecțiuni se dezvoltă treptat. Osteoporoza reduce rezistența oaselor și crește riscul de fractură, în timp ce artrita se referă la inflamația articulațiilor, cu cauze variate. Mișcarea adaptată, aportul nutritiv potrivit și evitarea traumelor contribuie la sănătatea aparatului locomotor, dar nu previn toate bolile. Într-un exercițiu de biologie, localizează structura afectată și spune ce funcție se poate pierde: sprijin, mișcare sau stabilitate. Nu recomanda mișcări forțate pentru o articulație suspectă de leziune. Lecțiile Structura și tipurile de oase, Articulațiile și Sistemul muscular oferă reperele anatomice pentru a înțelege aceste probleme fără a transforma exemplele în autodiagnostic.

Deformările coloanei includ scolioza (curbură laterală), cifoza toracică accentuată și lordoza lombară accentuată; piciorul plat este o deformare a bolții plantare. Genu valgum apropie genunchii, iar genu varum îi depărtează când gleznele sunt apropiate. Postura și mișcarea adecvată pot limita agravarea unor deformări. Fractura întrerupe continuitatea osului, entorsa lezează ligamentele, iar luxația pierde contactul normal al suprafețelor articulare; durerea, umflarea și limitarea mișcării cer imobilizare și evaluare medicală. Osteoporoza reduce rezistența osului și crește riscul de fractură; activitatea fizică și aportul adecvat de calciu și vitamina D susțin prevenirea.

De exemplu, după o cădere, imposibilitatea de a mișca normal o articulație și deformarea ei pot indica luxație, pe când durerea localizată pe os ridică suspiciunea de fractură. Examenul clinic și imaginile stabilesc leziunea; mecanismul accidentului singur nu o identifică.

Fractura se vindecă în patru etape: se formează un hematom la locul rupturii; apare un calus moale, fibro-cartilaginos; acesta este înlocuit de calus osos; urmează remodelarea, în luni de zile. Fracturile pot fi închise sau deschise (osul rupe pielea), simple sau cominutive (mai multe fragmente). Imobilizarea (aparat gipsat sau ortoză) durează de regulă 4–8 săptămâni. Entorsa este întinderea sau ruptura parțială a ligamentelor; în primele 24–48 de ore se aplică RICE: repaus, gheață, compresie și ridicarea membrului. Luxația se reduce de medic. Alte afecțiuni: artroza (uzura cartilajului articular, frecventă la genunchi și șold la persoanele în vârstă), artrita reumatoidă (boală autoimună care inflamă sinoviala), guta (depunere de cristale de acid uric în articulații), rahitismul (deficit de vitamină D la copii, cu deformări ale oaselor: genu varum sau valgum, torace deformat) și distrofia musculară Duchenne (boală recesivă legată de X, cu lipsa proteinei distrofină, care afectează băieții; mușchii se slăbesc progresiv). Osteoporoza se definește prin scorul T al densității osoase, mai mic sau egal cu −2,5.

Oboseala musculară este scăderea capacității de contracție după un efort prelungit: rezervele de glicogen și de ATP se micșorează, iar fermentația lactică, necesară când aportul de oxigen nu acoperă consumul, adună acid lactic în fibre. În repaus, circulația sângelui îndepărtează acidul lactic din mușchi. Forța musculară depinde de numărul fibrelor care se contractă și de grosimea mușchiului (secțiunea lui transversală), nu de lungime; ea crește prin antrenament, pentru că fibrele se îngroașă (hipertrofie). Întinderea musculară (elongația) este alungirea excesivă a fibrelor, iar ruptura musculară este ruperea lor parțială sau totală, produsă de o contracție bruscă sau de un efort făcut fără încălzire. Ambele dau durere vie, edem și echimoză, iar la ruptura totală mușchiul nu se mai poate contracta. Primul ajutor este RICE. Prevenirea cere încălzire înainte de efort, exerciții de întindere și creșterea treptată a efortului.

Exemplu rezolvat 1: calculul scorului T. O femeie de 60 de ani are densitatea minerală osoasă de 0,60 g/cm². Media la adulții tineri sănătoși este 0,95 g/cm², iar abaterea standard 0,12 g/cm².

1. Diferența față de medie: $0,60-0,95=-0,35$ g/cm².
2. Scorul T: $T=\frac{-0,35}{0,12}\approx -2,9$.
3. Valoarea este sub −2,5, deci corespunde osteoporozei. Valorile între −1 și −2,5 definesc osteopenia.
4. Măsuri: calciu și vitamină D, mers pe jos, eventual medicamente care inhibă osteoclastele.

Exemplu rezolvat 2: primul ajutor după o cădere. O persoană cade pe mână, are durere intensă, umflătură și mâna pare deformată.

1. Se suspectează fractură sau luxație: persoana nu mai mișcă segmentul.
2. Se imobilizează membrul în poziția în care se află, cu o atelă improvizată, care cuprinde articulațiile de deasupra și de dedesubt.
3. Se aplică gheață învelită într-o pânză și se cheamă ajutor medical.
4. Nu se încearcă redresarea forțată a membrului și nu se masează zona. Radiografia stabilește dacă este fractură sau luxație.

Greșeli frecvente

• Greșit: Entorsa este o fractură.
  Corect: Entorsa afectează ligamentele unei articulații; fractura este ruperea osului.
• Greșit: Durerea singură stabilește diagnosticul locomotor.
  Corect: Sunt necesare examinarea și, când e cazul, investigații.
• Greșit: Artroza și artrita reumatoidă sunt aceeași boală.
  Corect: Artroza este uzura degenerativă a cartilajului, iar artrita reumatoidă este o boală autoimună inflamatorie a articulațiilor.

Înainte și după