Digestia intestinală

În intestinul subțire continuă și se încheie cea mai mare parte a digestiei chimice a hranei. Prima lui porțiune, duodenul, primește conținutul acid din stomac. Tot aici ajung bila produsă de ficat și sucul pancreatic. Bila dispersează grăsimile în picături mici, iar sucul pancreatic aduce bicarbonat și enzime pentru mai multe tipuri de nutrimente.

Peretele intestinului produce și substanțe care ajută la terminarea descompunerii. Glucidele mari sunt transformate în zaharuri simple, proteinele în aminoacizi sau fragmente care vor fi descompuse mai departe, iar grăsimile în componente ce pot fi preluate de celulele intestinale. Nu toate moleculele urmează același traseu după absorbție; unele ajung mai întâi în sânge, iar multe produse lipidice intră inițial în vase limfatice.

Digestia intestinală și absorbția se desfășoară în aceeași regiune, dar sunt procese diferite. Digestia pregătește moleculele; absorbția le trece prin celulele peretelui către mediul intern. Produșii digestiei trebuie să aibă proprietăți potrivite pentru traversarea epiteliului intestinal. Intestinul nu este doar o „țeavă” pe unde curge hrana: are pliuri, vilozități, vase și celule specializate. Pentru mecanismul trecerii în sânge și limfă, citește Absorbția intestinală.

În duoden, bicarbonatul pancreatic neutralizează parțial aciditatea chimului, favorizând activitatea enzimelor pancreatice. Amilaza, proteazele și lipaza pancreatică acționează asupra glucidelor, proteinelor și lipidelor. Enzimele de la marginea în perie a enterocitelor completează digestia unor oligozaharide și peptide. Sărurile biliare formează micele care facilitează accesul produșilor lipidici la suprafața de absorbție. Motilitatea intestinală amestecă și propulsează conținutul. Nu atribui bilei hidroliza chimică a trigliceridelor.

Enterokinaza (enteropeptidaza) din mucoasa duodenală activează tripsinogenul în tripsină; aceasta activează alte proteaze pancreatice. Tripsina, chimotripsina și carboxipeptidazele descompun polipeptidele în fragmente mai mici și aminoacizi. Amilaza pancreatică duce amidonul la dizaharide, iar maltaza, zaharaza și lactaza de la marginea în perie formează monozaharide. Peptidazele termină descompunerea peptidelor. Lipaza pancreatică, ajutată de emulsionarea biliară, produce acizi grași, monogliceride și glicerol.

Structura și secrețiile. Intestinul subțire are 6–7 m și trei părți: duodenul (25–30 cm), jejunul și ileonul. În duoden se deschid, la papila duodenală mare, coledocul și canalul pancreatic principal. Se secretă zilnic 0,5–1 L de bilă, 1–1,5 L de suc pancreatic și sucul enteric (pH 7,4–7,8) al glandelor Brunner și Lieberkühn. Bila conține săruri biliare, pigmenți biliari (bilirubina), colesterol și fosfolipide, dar nicio enzimă. Sărurile biliare emulsionează grăsimile, formează micele cu produșii lipidelor, stimulează peristaltismul și ajută absorbția vitaminelor liposolubile A, D, E, K.

Mișcările. Segmentarea amestecă chimul cu secrețiile și îl pune în contact cu mucoasa; peristaltismul îl împinge spre intestinul gros.

Exemplu rezolvat 1: intoleranța la lactoză. Un copil bea 250 mL de lapte, care conține 4,8 g de lactoză la 100 mL. Ce se întâmplă dacă lactaza lipsește?

1. Cantitatea de lactoză: $250\times 4,8/100=12$ g.
2. Număr de moli: $12/342\approx 0,035$ mol.
3. Cu lactază, hidroliza ar da 0,035 mol de glucoză și 0,035 mol de galactoză, adică aproximativ 6,3 g din fiecare (în total 12,6 g, cu apa fixată).
4. Fără lactază, lactoza rămâne nedigerată și nu poate fi absorbită: ea reține apă în lumen prin osmoză și ajunge în colon.
5. Bacteriile colonului o fermentează și produc acizi și gaze. Rezultatul: diaree, balonare, crampe după consumul laptelui.

Exemplu rezolvat 2: obstrucția coledocului. Un bărbat are icter, urină închisă la culoare și scaune decolorate, grase. Explicația:

1. Bila nu mai ajunge în duoden: pigmenții biliari nu colorează scaunul (lipsa stercobilinei), iar bilirubina refluează în sânge (icter).
2. Fără săruri biliare, grăsimile nu sunt emulsionate: lipaza are acces redus, deci apar scaune grase (steatoree).
3. Absorbția vitaminelor liposolubile scade; lipsa vitaminei K determină tulburări de coagulare.
4. Concluzie: bila nu hidrolizează lipidele, dar fără ea digestia și absorbția lor sunt incomplete.

Corelează secreția cu rolul: bilă — emulsionare și micele, bicarbonat pancreatic — reducerea acidității, enzime pancreatice — hidroliză. Produșii digestiei glucidelor și proteinelor ajung în principal în circulația portală, pe când multe lipide absorbite sunt ambalate în chilomicroni și trec inițial în limfă. Nu confunda chimul gastric cu bolul alimentar din gură sau cu materiile fecale din colon.

Enterokinaza este o enzimă a mucoasei duodenale, nu a pancreasului. Lipaza pancreatică are nevoie de colipază pentru a lucra în prezența sărurilor biliare. Pe lângă lipază, sucul pancreatic conține colesterol-esterază și fosfolipază A${}_2$. Amidonul este hidrolizat până la maltoză, maltotrioză și dextrine-limită; dextrinaza (izomaltaza) de la marginea în perie desface legăturile $\alpha$-1,6. Aminoacizii și monozaharidele sunt absorbiți mai ales în duoden și jejun; sărurile biliare și vitamina B${}_{12}$ în ileon.

Referitor la digestia intestinală, sunt corecte afirmațiile:

1. Enterokinaza este secretată de pancreas și activează tripsinogenul.
2. Lactaza hidrolizează lactoza în glucoză și galactoză.
3. Sărurile biliare hidrolizează trigliceridele în acizi grași și glicerol.
4. Chilomicronii intră mai întâi în vasele limfatice ale vilozităților.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: c. Afirmația 1 este falsă: enterokinaza provine din mucoasa duodenală. Afirmația 2 este adevărată: lactaza de la marginea în perie formează glucoză și galactoză. Afirmația 3 este falsă: bila nu conține enzime, emulsionează lipidele. Afirmația 4 este adevărată: chilomicronii pătrund în chilifer, nu în capilare.

Greșeli frecvente

• Greșit: Bila descompune chimic grăsimile ca o lipază.
  Corect: Le emulsionează și favorizează acțiunea lipazei.
• Greșit: Digestia și absorbția intestinală sunt același pas.
  Corect: Primul descompune, al doilea transferă produșii.
• Greșit: Enterokinaza este o enzimă pancreatică.
  Corect: Este produsă de mucoasa duodenală și activează tripsinogenul.
• Greșit: Lactoza este absorbită întreagă din lapte.
  Corect: Este hidrolizată de lactază în glucoză și galactoză; fără lactază rămâne în lumen și produce diaree.

Înainte și după