Timusul

Timusul este un organ situat în partea superioară a toracelui, în spatele sternului. Este deosebit de activ în copilărie, când limfocitele T se maturizează și sunt selectate aici. Aceste celule fac parte din sistemul imunitar și au nevoie să recunoască ținte străine fără să atace în mod obișnuit propriile țesuturi. Timusul produce și substanțe de semnalizare care contribuie la dezvoltarea acestor celule. Odată cu vârsta, o parte din țesutul timic este înlocuită treptat de țesut adipos, dar asta nu înseamnă că toate limfocitele T dispar.

Timusul apare uneori în lista glandelor endocrine, însă rolul său imunitar este central. Nu îl confunda cu tiroida, care se află în gât și produce hormoni cu alte funcții. La o diagramă, caută sternul și regiunea toracică superioară, apoi explică de ce timusul este important în maturarea limfocitelor. Nu atribui timusului producerea tuturor celulelor sangvine; acestea provin în principal din măduva osoasă. Lecția Imunitatea și vaccinarea explică rolul limfocitelor T în tema despre apărarea organismului, iar Paratiroidele, timusul, epifiza compară timusul cu alte structuri endocrine.

Timusul este un organ limfoid primar, situat în mediastinul anterior, în spatele sternului și în fața vaselor mari ale inimii. Are doi lobi, împărțiți în lobuli. Un lobul are un cortex (zonă periferică densă, cu limfocite T imature numite timocite) și o medulară (zonă centrală cu celule epiteliale și corpusculii Hassall). La naștere timusul cântărește 10–15 g, atinge un maxim de 30–40 g în jurul pubertății, apoi involuează: țesutul lui este înlocuit treptat de țesut adipos, iar la adult masa scade la 5–15 g.

Timocitele provin din măduva osoasă și ajung în timus prin sânge. Aici se maturizează în limfocite T: dobândesc receptorii cu care recunosc antigenele străine, iar celulele care ar ataca țesuturile proprii sunt eliminate. Aproximativ 95–98% din timocite mor în timus. Limfocitele T mature ies în circulație și se stabilesc în ganglionii limfatici și în splină, organe limfoide secundare, unde participă la imunitatea celulară.

Timusul are și rol endocrin. Celulele epiteliale ale cortexului și medularei secretă timozina și timopoietina, hormoni polipeptidici cu efect definitoriu asupra limfocitelor: stimulează maturarea și diferențierea limfocitelor T și activitatea lor. Secreția lor scade odată cu involuția glandei.

Rolul timusului a fost demonstrat experimental: la șoarecii cărora li se îndepărtează timusul imediat după naștere, limfocitele T nu se mai formează, ganglionii și splina rămân sărace în celule, iar animalele fac infecții repetate și cresc încet. De aceea lipsa limfocitelor T se vede mai ales la copilul mic, la care timusul este foarte activ. La sugar și la copilul mic, timusul are volum mare și apare pe radiografia toracică ca o umbră în partea superioară a mediastinului; la această vârstă aspectul este normal, nu semn de boală. La adult, aceeași regiune nu mai arată o umbră timică distinctă, pentru că organul este în mare parte înlocuit cu țesut adipos.

Exemplu rezolvat 1: câte celule supraviețuiesc? Presupunem că intră în timus 100 de milioane de timocite pe zi, iar 97% dintre ele mor.

1. Supraviețuiesc $100-97=3\%$ din celule.
2. Numărul de limfocite T mature rezultate este $100\cdot 10^6\cdot 0,03=3\cdot 10^6$, adică 3 milioane pe zi.
3. Celulele eliminate sunt cele care nu pot recunoaște antigene sau cele care ar ataca țesuturile proprii; dacă eliminarea acestora ar eșua, ar crește riscul bolilor autoimune.

Exemplu rezolvat 2: involuția timusului. Timusul unui adolescent are 35 g, iar al aceleiași persoane la 40 de ani are 10 g.

1. Pierderea de masă este $35-10=25$ g.
2. Procentul pierdut este $\frac{25}{35}\cdot 100\approx 71\%$.
3. Țesutul pierdut este înlocuit cu țesut adipos, dar limfocitele T deja formate rămân în sânge, în ganglioni și în splină, deci imunitatea celulară se menține.

Identifică poziția timusului în mediastinul anterior și rolul lui în maturarea limfocitelor T. Distinge formarea precursorilor în măduva osoasă de maturarea lor în timus. Nu atribui timusului secreția hormonilor tiroidieni și nu echivala involuția cu absența imunității celulare.

Reține: precursorii limfocitelor T provin din măduva osoasă; maturarea are loc în timus; timozina și timopoietina stimulează maturarea limfocitelor T; involuția după pubertate este fiziologică. Limfocitele B se maturizează în măduva osoasă, nu în timus. În clasificarea organelor limfoide, timusul și măduva osoasă sunt primare, iar ganglionii limfatici și splina sunt secundare.

Exemplu 2: copil născut fără timus (aplazie timică congenitală).

1. Fără timus nu se maturizează limfocitele T, deci în sânge lipsesc limfocitele T mature.
2. Imunitatea celulară lipsește: copilul face infecții repetate, grave, cu virusuri, ciuperci și bacterii.
3. Limfocitele B se maturizează în măduva osoasă, deci există, dar anticorpii se produc slab fără ajutorul limfocitelor T.
4. Se evită vaccinurile cu germeni vii, iar tratamentul constă în transplant de țesut timic sau de celule stem.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre timus sunt corecte afirmațiile:

1. Timusul este sediul maturării limfocitelor T.
2. Precursorii limfocitelor T provin din măduva osoasă.
3. Timusul involuează treptat după pubertate.
4. Timusul secretă hormoni polipeptidici, precum timozina, care stimulează maturarea limfocitelor T.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: e. Toate afirmațiile sunt corecte: limfocitele T se maturizează în timus, precursorii lor vin din măduva osoasă, organul involuează după pubertate, iar celulele sale epiteliale secretă hormoni polipeptidici (timozina, timopoietina). Hormonii tiroidieni, în schimb, sunt secretați de tiroidă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Timusul și tiroida sunt aceeași glandă.
  Corect: Timusul este un organ limfoid din torace; tiroida se află la nivelul gâtului.
• Greșit: Toate limfocitele T se produc integral în timus.
  Corect: Precursorii apar în măduva osoasă, iar timusul participă la maturarea lor.
• Greșit: După pubertate, când timusul involuează, organismul nu mai are limfocite T.
  Corect: Limfocitele T formate anterior persistă și se divid în organele limfoide periferice, deci imunitatea celulară se menține.

Înainte și după