Sistemul excretor al omului

Organismul produce substanțe de care nu mai are nevoie și trebuie să păstreze în limite potrivite cantitatea de apă și săruri. Sistemul excretor urinar contribuie la aceste sarcini. El cuprinde doi rinichi, două uretere, vezica urinară și uretra. Rinichii formează urina din sângele care trece prin ei; ureterele o conduc la vezică, vezica o depozitează, iar uretra o elimină la exterior.

Poți urmări traseul ca pe o succesiune de organe, fără să le confunzi. Ureterul pleacă de la rinichi spre vezică. Uretra pleacă din vezică spre exterior. Sângele ajunge la rinichi prin vase sanguine, nu prin uretere. În rinichi se află multe unități mici numite nefroni, unde începe formarea urinei. Nefronii lucrează împreună, iar urina colectată este condusă spre căile urinare.

Urina conține mai ales apă, alături de produși de eliminat și săruri. Un rinichi sănătos păstrează în sânge multe substanțe utile, în timp ce elimină altele. Nu este corect să spui că urina este pur și simplu „sânge murdar”. Învață întâi organele și direcția circulației urinei; formarea ei în nefron este explicată în Formarea și eliminarea urinei.

Rinichii se află în spatele cavității abdominale, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară, deci nu în torace. Fiecare rinichi are formă de bob de fasole și lungime de aproximativ 10–12 cm, iar partea lui din spate este protejată de ultimele coaste. Rinichii ajută și la menținerea cantității de apă din corp: după ce bei mult lichid, elimini mai multă urină, mai diluată, iar când ești deshidratat, urina este mai puțină și mai concentrată.

Exemplu pe pași: drumul urinei.

1. Sângele ajunge la rinichi prin artera renală. În rinichi se filtrează și se formează urina.
2. Urina pleacă din fiecare rinichi printr-un ureter, un tub lung de aproximativ 25–30 cm.
3. Cele două uretere duc urina în vezica urinară, unde se adună până la eliminare.
4. Când vezica este plină, simți nevoia de a urina. Urina iese din corp prin uretră.

Concluzie: rinichii formează urina, ureterele o conduc, vezica o depozitează, iar uretra o elimină.

Rinichiul prezintă corticală și medulară, iar urina se adună în sistemul colector și în pelvisul renal înainte de a intra în ureter. Nefronul include corpusculul renal și segmente tubulare; vasele sale permit filtrarea și schimburile cu sângele. Separă funcția de formare a urinei, realizată de rinichi, de funcția de transport și depozitare, realizată de căile urinare. Homeostazia hidrică și eliminarea produșilor azotați depind de funcționarea acestei unități.

Urina colectată de la papilele renale trece prin calice mici → calice mari → bazinet (pelvis renal) → ureter.

Rinichii au formă de bob de fasole, lungime de 10–12 cm și masă de aproximativ 150 g fiecare. Se află în regiunea lombară, retroperitoneal, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, aproximativ între vertebrele T12 și L3; rinichiul drept este puțin mai jos decât cel stâng, pentru că deasupra lui se află ficatul. Pe marginea concavă se află hilul, prin care intră artera renală și ies vena renală și ureterul. Prin rinichi trece aproximativ un sfert din cantitatea de sânge pompată de inimă: aproximativ 1,2 L pe minut.

Structura rinichiului. La exterior se află capsula fibroasă, apoi corticala (partea roșiatică, cu corpusculii renali), iar în interior medulara, formată din piramide renale (Malpighi) cu vârful spre hil, numit papilă. Piramidele sunt separate de coloanele corticale (Bertin). Urina trece din papile în calicele mici, apoi în calicele mari și în bazinet (pelvisul renal), care se continuă cu ureterul.

Nefronul este unitatea funcțională; fiecare rinichi are aproximativ un milion. Nefronul cuprinde corpusculul renal (glomerulul de capilare și capsula Bowman) și tubul nefronului: tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal, care se varsă într-un tub colector. Corpusculii și tuburile contorte sunt în corticală, iar ansa Henle și tubii colectori în medulară. Căile urinare sunt ureterele (tuburi musculare care împing urina prin contracții), vezica urinară (organ muscular, cu pereți elastici, care poate conține 300–500 mL) și uretra (de aproximativ 3–4 cm la femeie și 15–20 cm la bărbat).

Exemplu rezolvat 1: sângele filtrat și urina eliminată. Prin rinichi trec aproximativ 1 700 L de sânge pe zi (1,2 L/min), se filtrează aproximativ 180 L de lichid și se elimină aproximativ 1,5 L de urină.

1. Sângele care trece într-o zi: $1,2\cdot 60\cdot 24\approx 1730$ L.
2. Din filtrat se elimină $\frac{1,5}{180}\cdot 100\approx 0,8\%$, deci $99,2\%$ din filtrat se întoarce în sânge.
3. Concluzie: cea mai mare parte din ceea ce intră în nefron este recuperată, iar urina este o mică parte din filtrat.

Exemplu rezolvat 2: localizarea structurilor pe o secțiune.

1. Corpusculii renali și tuburile contorte: corticală.
2. Piramidele cu ansa Henle și tubii colectori: medulară.
3. Calicele mici și mari, bazinetul: cavitatea de colectare a urinei, în interior.
4. Concluzie: sensul urinei este papilă, calice mic, calice mare, bazinet, ureter.

La admitere, identifică într-o schemă corticala, medulara, pelvisul renal și traseul rinichi–ureter–vezică–uretră. Corpusculul renal și tubul nefronului au funcții distincte, dezvoltate în Filtrarea glomerulară, Reabsorbția tubulară și Secreția tubulară. Nu atribui vezicii producerea urinei și nu confunda artera renală cu ureterul.

Reține precizările anatomice: rinichii sunt organe retroperitoneale, la nivelul T12–L3; hilul conține artera renală, vena renală și ureterul. Corpusculul renal și tubii contorți se află în corticală, ansa Henle și tubii colectori în medulară. Vezica are un trigon vezical, delimitat de orificiile ureterelor și de orificiul uretrei. Ureterele pătrund oblic în vezică, ceea ce împiedică refluxul urinei. Uretra masculină trece prin prostată și penis și conduce și sperma.

Pentru întrebările de comparație, reține că ureterul are trei straturi (mucoasă, musculară, adventice) și trei zone de îngustare, unde se opresc de obicei calculii: la ieșirea din bazinet, la încrucișarea cu vasele iliace și la intrarea în vezică.

Caz explicat: colica renală. Un calcul format în bazinet coboară în ureter și se oprește într-una din cele trei zone de îngustare, de exemplu la încrucișarea cu vasele iliace. Peretele muscular al ureterului se contractă puternic pentru a-l împinge, iar durerea apare în flanc și coboară spre regiunea inghinală. Deasupra calculului urina se acumulează și destinde bazinetul și calicele, ceea ce explică dilatarea rinichiului văzută la ecografie. Dacă urina nu se poate scurge, filtrarea scade în rinichiul afectat, dar celălalt rinichi continuă să formeze urina.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre sistemul excretor sunt corecte afirmațiile:

1. Corpusculii renali se află în medulara rinichiului.
2. Urina trece din papilele renale direct în bazinet, fără calice.
3. Rinichii sunt organe intraperitoneale.
4. Ureterele se deschid în uretră.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: e. Toate afirmațiile sunt false. Corpusculii renali și tubii contorți se află în corticală, nu în medulară. Urina trece din papile în calicele mici, apoi în calicele mari și abia după aceea în bazinet. Rinichii sunt retroperitoneali, adică în spatele peritoneului. Ureterele se deschid în vezica urinară, iar uretra pleacă din vezică.

Greșeli frecvente

• Greșit: Ureterul și uretra sunt același conduct.
  Corect: Ureterul duce urina din rinichi în vezică, iar uretra o elimină din vezică.
• Greșit: Urina se formează în vezica urinară.
  Corect: Urina se formează în rinichi; vezica o depozitează temporar.
• Greșit: Rinichii sunt situați în cavitatea toracică.
  Corect: Rinichii sunt situați în regiunea lombară, retroperitoneal, iar cel drept este mai jos decât cel stâng.

Înainte și după