Pe scurt
Compararea structurii corpului poate arăta rudenia dintre organisme. Brațul omului, aripa liliacului și înotătoarea unei balene au o organizare osoasă de bază asemănătoare, deși sunt folosite pentru mișcări diferite. Acestea sunt structuri omoloage: asemănarea planului lor se explică prin moștenirea de la un strămoș comun. În schimb, structuri care îndeplinesc aceeași funcție pot avea origini diferite; aripa unei insecte și aripa unei păsări sunt un exemplu de analogie funcțională.
Nu este suficient să observi că două organe „arată la fel”. Pentru omologie contează poziția, dezvoltarea și alte dovezi. Când compari două animale, caută aceleași oase în aceeași ordine și apoi întreabă ce funcție îndeplinesc. Așa separi planul moștenit de adaptarea la medii diferite. Lecția Dovezile evoluției oferă tabloul general, iar Dovezile embriologice ale evoluției și Dovezile moleculare ale evoluției adaugă informații despre dezvoltare și ADN.
Unele structuri sunt rudimentare (vestigiale): au un rol redus ori schimbat față de structura corespunzătoare de la strămoși. La om, apendicele vermiform și coccisul sunt exemple; ele nu sunt neapărat lipsite de orice funcție.
Exemplu pe pași: compară membrul anterior la om, liliac și balenă.
- Pune alături trei desene ale scheletului membrului anterior.
- Caută același os în aceeași poziție: la toate trei există un os lung al brațului (humerusul), apoi două oase ale antebrațului (radiusul și ulna), oase mici ale încheieturii și oase ale degetelor.
- Observă diferențele: la liliac degetele sunt foarte lungi și susțin aripa, la balenă oasele sunt scurte și largi și formează înotătoarea, iar la om degetele sunt libere, potrivite pentru apucare.
- Concluzia: planul oaselor este același, deci structurile sunt omoloage și provin de la un strămoș comun; funcțiile diferite arată adaptarea la medii diferite.
Alte exemple din natură: șerpii boa și pitonii au sub piele oase mici ale bazinului și ale membrelor posterioare, care se termină în exterior cu doi pinteni; sunt structuri vestigiale, resturi ale membrelor strămoșilor cu patru picioare. Delfinul (mamifer) și rechinul (pește) au corp hidrodinamic și înotătoare asemănătoare, dar scheletul lor diferă: înotătoarea anterioară a delfinului conține oase de mamifer, pe când cea a rechinului este susținută de raze cartilaginoase. Sunt structuri analoage, apărute independent.

Greșeli frecvente
- Greșit: Două structuri cu aceeași funcție au obligatoriu aceeași origine.Corect: Funcții asemănătoare pot apărea și independent; originea se cercetează prin anatomie comparată.
- Greșit: Structurile omoloage trebuie să aibă aceeași funcție.Corect: Omologia privește originea comună, nu identitatea funcției actuale.
- Greșit: Aripa insectei și aripa păsării sunt omoloage, fiindcă au aceeași funcție.Corect: Sunt analoage: aceeași funcție, dar origine și structură diferite.
Pentru părinți
Copilul exersează compararea oaselor.
- Priviți desenele membrului anterior la om, liliac și balenă.
- Potriviți oasele în aceeași ordine.
- Notați funcțiile diferite.
Întrebare: „Ce arată asemănarea planului osos în ciuda funcțiilor diferite?”
Testează-te pe această lecție
Lecția o citești aici, fără cont. Testele pe lecții și capitole sunt în cont, cu grile originale Didaxis și explicația fiecăreia: gratuit 10 grile pe zi, fără limită cu Premium, 49 de lei pe lună pentru fiecare copil.
Înainte și după
Surse și referințe
- OMEN 3393/2017, Biologie VIII, p. 19; rocnee.eu
- OpenStax, Biology 2e, §18.1 «Understanding Evolution» (openstax.org)
Desene: Redactare proprie (desen original)
