Diversitatea fungilor

Fungii au moduri de viață variate. Pe fructele lăsate mult timp pot crește mucegaiuri care folosesc substanțele din fruct. În aluat, o drojdie poate transforma zaharuri și produce gazul care îl face să crească. În pădure, unele ciuperci cu pălărie ajută la descompunerea resturilor, iar altele trăiesc în asociere cu rădăcinile copacilor. Nu poți ghici rolul unei ciuperci doar după forma ei.

O asociere interesantă este lichenul. El cuprinde o ciupercă și un partener fotosintetizant, o algă sau o cianobacterie. Partenerul fotosintetizant produce substanțe organice, iar ciuperca contribuie la structura și protecția asocierii. Lichenul nu este „un mușchi lipit de piatră” și nici o singură specie de plantă. Poate crește pe scoarță, stânci și alte suprafețe, uneori foarte încet.

În altă asociere, numită micoriză, hifele ciupercii se leagă de rădăcinile unei plante. Ciuperca poate ajuta la absorbția apei și a substanțelor minerale, iar planta oferă produse ale fotosintezei. Există și fungi paraziți, care afectează gazda. Când compari exemple, întreabă: de unde își ia ciuperca hrana, ce efect are asupra celuilalt organism și în ce mediu trăiește? Aceste întrebări sunt mai utile decât ideea că toate ciupercile sunt fie „bune”, fie „rele”.

Lichenii sunt asocieri între o ciupercă (în general un ascomicet) și un partener fotosintetizant: o algă verde unicelulară, de obicei Trebouxia, sau o cianobacterie, de exemplu Nostoc. Ciuperca oferă fixarea, protecția și rezerva de apă, iar partenerul fotosintetizant produce substanțe organice. După aspectul talului, lichenii sunt crustoși (lipiți de piatră, ca Rhizocarpon geographicum), foliacei (lame detașabile, ca Xanthoria parietina, galben-portocaliu pe scoarță și acoperișuri) și fruticuloși (tufe, ca Usnea și Cladonia). Se înmulțesc prin fragmente de tal și prin soredii, mici grămezi de hife cu alge. Sunt pionieri pe stânci goale, unde prin acizii lichenici dezagregă încet roca, pregătind formarea solului; Cladonia rangiferina este hrana renilor iarna. Mulți licheni nu rezistă la dioxidul de sulf din aer, de aceea lipsesc în orașele poluate și servesc ca bioindicatori.

Micorizele unesc hifele unei ciuperci cu rădăcinile unei plante. În ectomicorize, hifele formează o teacă în jurul rădăcinii și intră doar între celulele ei; aici se află Boletus edulis cu molidul, Cantharellus cibarius cu fagul și stejarul, Amanita muscaria cu mesteacănul, iar trufa (Tuber) trăiește sub pământ lângă rădăcinile stejarului. În endomicorize hifele pătrund în celulele rădăcinii; ele apar la majoritatea plantelor erbacee. Miceliul mărește suprafața de absorbție a rădăcinii și aduce apă și fosfor; planta cedează ciupercii zaharuri.

Utilizări și alte relații. Saccharomyces cerevisiae fermentează aluatul, mustul și malțul. Penicillium roqueforti și P. camemberti dau aroma și aspectul unor brânzeturi; Aspergillus niger produce acid citric, iar A. oryzae este folosit în Asia la sosul de soia. Candida albicans trăiește în mod obișnuit pe mucoasa gurii și a intestinului fără să producă boală, dar se înmulțește excesiv când imunitatea scade sau după tratamente lungi cu antibiotice și produce candidoza. Ciuperca Armillaria mellea (ghebe) trăiește saprofit pe lemn mort, dar parazitează și arbori vii.

Exemplu rezolvat 1. Pe o stâncă din munți, talul unui lichen crustos Rhizocarpon geographicum are diametrul de 45 mm. Se presupune că, pe suprafețe cu vârstă cunoscută din aceeași zonă, creșterea medie a fost de 0,5 mm pe an.

1. Vârsta estimată: $45\text{mm}:0,5\text{mm/an}=90$ de ani.
2. Metoda se numește lichenometrie și datează suprafețe stâncoase eliberate de gheață sau de prăbușiri.
3. Estimarea este valabilă numai cu o curbă de creștere stabilită local, pentru că viteza depinde de climă și de substrat.

Exemplu rezolvat 2. Într-un experiment didactic, 30 de puieți de pin silvestru sunt crescuți în sol sărac în fosfor. La 15 se adaugă miceliu de Suillus, iar celorlalți 15 nu. După 6 luni, masa uscată medie este de 2,4 g la puieții micorizați și de 1,2 g la martor.

1. Variabila studiată este prezența ciupercii; solul, lumina și apa sunt identice în ambele loturi.
2. Raportul maselor este $2,4/1,2=2$, adică puieții micorizați au dublul masei.
3. Concluzie: în sol sărac, micoriza stimulează creșterea, probabil prin absorbția mai bună a fosforului. Lotul martor este necesar pentru ca diferența să poată fi atribuită ciupercii.

Greșeli frecvente

• Greșit: Lichenul este o plantă mică.
  Corect: Este o asociere între o ciupercă și un partener fotosintetizant.
• Greșit: Toți fungii de lângă rădăcini îmbolnăvesc planta.
  Corect: Unele formează micorize care pot aduce beneficii ambilor parteneri.
• Greșit: Lichenii cresc la fel de bine în orașele poluate ca în pădure.
  Corect: Mulți nu suportă dioxidul de sulf, de aceea lipsesc în aerul poluat și sunt bioindicatori.
• Greșit: Orice mucegai dintr-un aliment este o contaminare dăunătoare.
  Corect: Penicillium roqueforti și P. camemberti sunt folosiți intenționat la unele brânzeturi.

Înainte și după