Fungii

Fungii formează un grup diferit de plante și animale. Ei nu fac fotosinteză; obțin substanțe nutritive din materialul organic din jur și le absorb. Întâlnim fungi foarte diferiți: drojdiile sunt unicelulare, mucegaiurile formează filamente fine, iar ceea ce numim în vorbirea obișnuită „ciupercă cu pălărie” este adesea partea vizibilă prin care o ciupercă produce spori. O mare parte a corpului poate rămâne ascunsă în sol sau în lemn.

Mulți fungi contribuie la descompunerea frunzelor și a lemnului mort. Alții trăiesc în asociere cu plantele sau pot fi paraziți. Unele drojdii sunt folosite la prepararea pâinii, iar anumite ciuperci sunt comestibile. Există însă și specii otrăvitoare; nu consuma ciuperci culese din natură fără identificare sigură de către un specialist. Aspectul plăcut nu dovedește că o ciupercă este sigură.

Fungii au celule cu nucleu și perete celular, dar peretele lor nu este ca al plantelor: conține chitină. La multe specii, filamentele numite hife alcătuiesc o rețea numită miceliu. Fungii se pot înmulți prin spori; o singură „ciupercă” văzută deasupra solului nu reprezintă întregul organism. În lecția Diversitatea fungilor vei compara rolurile și relațiile lor cu alte viețuitoare.

Structura corpului. Corpul fungilor pluricelulari este un miceliu, alcătuit din hife. La Mucor și Rhizopus hifele nu au pereți transversali (sunt cenocitice, cu mulți nuclei într-o citoplasmă comună); la Penicillium, Aspergillus și la ciupercile cu pălărie hifele au pereți transversali. Peretele conține chitină, iar substanța de rezervă este glicogenul, ca la animale, nu amidonul. Nutriția este heterotrofă prin absorbție: hifele eliberează enzime în substrat, iar moleculele rezultate sunt absorbite. După sursa hranei, fungii sunt saprofiți (descompun materie organică moartă), paraziți (iau substanțe de la o gazdă vie) sau simbionți.

Grupele de fungi. Ascomicetele au hifele cu pereți transversali, iar sporii sexuați (ascosporii, de obicei 8) se formează în interiorul unor celule în formă de sac, numite asce. Din grup fac parte drojdiile, mucegaiurile Penicillium și Aspergillus, ergotul secarei și zbârciogul (Morchella), o ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de fagure. Bazidiomicetele au hifele septate, iar sporii sexuați (bazidiosporii, câte 4) se formează pe exteriorul unor celule în formă de măciucă, numite bazidii, așezate pe lamele sau în tuburi. Din grup fac parte ciupercile cu pălărie, rugina grâului și tăciunele porumbului. Mucor și Rhizopus sunt zigomicete, cu hife cenocitice și zigospori ca spori sexuați.

Ciupercile cu pălărie au miceliul în sol și, la maturitate, un corp fructifer format din picior și pălărie, cu lamele (Agaricus) sau tuburi (Boletus). La Amanita phalloides există și un inel pe picior și o volvă, un manșon la baza piciorului, caractere care ajută la recunoaștere; ciuperca conține amatoxine, care lezează ficatul și produc simptome după 6–24 de ore, când intoxicația este deja avansată. Nu există un test simplu al comestibilității: culoarea, mirosul sau înnegrirea unei lingurițe nu dovedesc nimic.

Parazitismul. Claviceps purpurea, cornul secarei, formează pe spic scleroți negri-violacei care conțin alcaloizi; făina contaminată provoacă ergotism. Rugina grâului (Puccinia graminis) și tăciunele porumbului (Ustilago maydis) scad recolta. Trichophyton produce micoze ale pielii. Aspergillus flavus se dezvoltă pe porumb și alune și produce aflatoxine.

Reproducerea. Asexuată: prin înmugurire (drojdii) și prin spori formați în sporangi sau pe conidiofori. Sexuată: prin zigospori, ascospori sau bazidiospori, după grupă.

Importanța. Fungii saprofiți, împreună cu bacteriile, descompun frunzele, lemnul și cadavrele și redau solului dioxidul de carbon și sărurile minerale, deci închid ciclul materiei. Drojdiile fac posibile pâinea, berea și vinul. În 1928, Alexander Fleming a observat că într-o cultură de Staphylococcus contaminată cu Penicillium notatum bacteriile nu se dezvoltau în jurul mucegaiului; substanța produsă a fost penicilina, primul antibiotic folosit în tratament. Dezavantajele sunt alterarea alimentelor, micotoxinele, bolile plantelor cultivate și micozele omului.

Exemplu rezolvat 1. Drojdia din aluat fermentează glucoza: $C_6{H}_{12}{O}_6\to 2C_2{H}_{5}OH+2C{O}_2$. Câte grame de etanol și ce volum de $C{O}_2$ rezultă din 10 g de glucoză, în condiții normale?

1. $M(\text{glucoza˘})=180$ g/mol, deci $n=10/180\approx 0,0556$ mol.
2. Din 1 mol de glucoză rezultă 2 mol de etanol și 2 mol de $C{O}_2$, deci $n(C{O}_2)=n(\text{etanol})=0,111$ mol.
3. Masa de etanol: $0,111\cdot 46\approx 5,1$ g.
4. Volumul de $C{O}_2$: $0,111\cdot 22,4\approx 2,5$ L.

Gazul face aluatul să crească, iar la coacere etanolul se evaporă.

Exemplu rezolvat 2. Se încadrează trei probe.

1. Pe pâine apare o pâslă albă cu puncte negre; la microscop, hifele nu au pereți transversali, iar la vârful unor hife se află sporangi: Rhizopus sau Mucor, mucegai cu hife cenocitice.
2. Pe o portocală apare un mucegai verde-albăstrui; hifele sunt cu pereți transversali, iar conidiile se formează în lanțuri pe conidiofori ramificați: Penicillium.
3. În pădure, o ciupercă are pălărie cu lamele albe, inel și volvă: caracterele unei Amanita; ea nu se consumă fără determinare sigură.

Greșeli frecvente

• Greșit: Fungii sunt plante fără clorofilă.
  Corect: Formează un grup distinct, cu nutriție prin absorbție și perete cu chitină.
• Greșit: Pălăria este întregul fungus.
  Corect: La multe specii, miceliul ocupă și substratul nevăzut.
• Greșit: Drojdiile sunt bacterii pentru că sunt unicelulare.
  Corect: Sunt fungi eucarioți, cu nucleu și perete cu chitină.
• Greșit: O ciupercă este comestibilă dacă nu înnegrește o lingură de argint sau dacă i se poate desprinde pielița.
  Corect: Nu există un test simplu; Amanita phalloides este mortală, iar identificarea o face un specialist.

Înainte și după