Splina

Splina este un organ aflat în partea stângă superioară a abdomenului, aproape de stomac. Face parte din sistemul limfatic și imun, dar are o relație foarte importantă cu sângele. În splină, unele celule ale apărării recunosc materiale străine purtate de sânge. Tot aici sunt îndepărtate multe globule roșii îmbătrânite sau deteriorate.

Splina nu este o pompă care împinge sângele prin corp, așa cum este inima. Nici nu este identică cu un ganglion limfatic: ganglionii filtrează în principal limfa, iar splina supraveghează sângele care trece prin ea. Țesutul ei are zone cu roluri diferite, unele mai legate de celulele sanguine, altele de răspunsul imun. De aceea splina este studiată atât la circulație, cât și la apărarea organismului.

Totuși, splina nu poate preveni orice infecție. O persoană poate trăi fără splină, dar riscul pentru anumite infecții crește și sunt necesare recomandări medicale speciale. La lecție, separă trei întrebări: unde se află, ce lichid supraveghează și ce se întâmplă cu celulele sanguine vechi.

Pulpa roșie a splinei este implicată în filtrarea sângelui și îndepărtarea eritrocitelor îmbătrânite prin macrofage. Pulpa albă cuprinde țesut limfoid implicat în răspunsul la antigene din sânge. Splina este un organ limfoid secundar, bine vascularizat. Produșii degradării hemoglobinei sunt recuperați sau prelucrați ulterior de alte organe. Funcțiile splinei se suprapun parțial cu alte componente ale imunității, dar absența ei lasă vulnerabilități particulare.

Îndepărtarea eritrocitelor îmbătrânite se numește hemocatereză. Splina poate reține o cantitate de sânge și celule sanguine, având și rol de rezervor, deși acest rol este mai modest la om decât la unele alte mamifere.

Splina se află în hipocondrul stâng, în spatele stomacului, între coastele IX și XI, are aproximativ 12 cm și cântărește aproximativ 150–200 g. Este irigată de artera splenică, ramură a trunchiului celiac, iar vena splenică se varsă în vena portă. Este acoperită de o capsulă conjunctivă cu fibre musculare netede. Pulpa roșie (aproximativ 75–80%) este formată din sinusuri venoase și cordoane celulare (Billroth) cu macrofage; sângele trece prin fante înguste, iar eritrocitele îmbătrânite sau deformate sunt reținute și fagocitate. Pulpa albă este țesut limfoid grupat în jurul arteriolelor (teci limfatice periarteriale), cu limfocite T, și în foliculi limfoizi cu limfocite B, unde se produc anticorpi. Fierul eliberat din hemoglobină este reciclat în ficat și măduva osoasă. Splina participă și la fagocitarea bacteriilor încapsulate (pneumococ, meningococ). La făt, splina produce celule sanguine.

Exemplu rezolvat 1: câte eritrocite distruge splina? Un adult are aproximativ 5 L de sânge, cu 5·10¹² eritrocite pe litru; durata de viață a eritrocitului este de aproximativ 120 de zile.

1. Numărul total de eritrocite: $5\cdot 5\cdot 10^{12}=2,5\cdot 10^{13}$.
2. Număr distrus zilnic: $\frac{2,5\cdot 10^{13}}{120}\approx 2\cdot 10^{11}$ pe zi, adică aproximativ $0,8\%$ din total.
3. Măduva osoasă produce același număr, deci numărul din sânge rămâne constant. Splina și ficatul participă la îndepărtarea celor îmbătrânite.

Exemplu rezolvat 2: după splenectomie. Un tânăr își pierde splina într-un accident.

1. Ficatul și măduva preiau o parte din filtrarea eritrocitelor, deci viața este posibilă.
2. Scade apărarea față de bacteriile încapsulate, iar o infecție cu pneumococ poate evolua grav.
3. Pacientul primește vaccinuri (antipneumococic, antimeningococic, anti-Haemophilus influenzae) și, uneori, antibiotice profilactice.
4. Splina se poate rupe într-un traumatism abdominal și produce o hemoragie internă gravă.

Splina poate fi lezată în traumatisme ale abdomenului stâng sau ale ultimelor coaste. Ea este bogat vascularizată, iar ruptura produce hemoragie internă importantă, de aceea poate fi necesară îndepărtarea ei chirurgicală. Mărirea splinei se vede în malarie, mononucleoză infecțioasă, ciroză hepatică și boli hematologice.

Distinge splina de ganglionul limfatic după lichidul filtrat predominant: sânge versus limfă. Asociază pulpa roșie cu filtrarea eritrocitelor și pulpa albă cu răspunsul imun. Nu confunda splina cu ficatul, care are alte roluri în prelucrarea substanțelor din sânge. Un organ limfatic poate participa la circulație fără a fi un vas sanguin sau o cameră a inimii.

Reține: splina este organ limfoid secundar, ca ganglionii limfatici, dar filtrează sângele. Vena splenică se varsă în vena portă. Pulpa roșie realizează hemocatereza, pulpa albă răspunsul imun. Splina nu este vitală: după splenectomie crește riscul infecțiilor cu bacterii încapsulate. Mărirea splinei (splenomegalie) apare în infecții și boli hematologice.

Reține și că splina nu este organ al sistemului circulator în sens strict: nu conduce sângele, ci îl filtrează. Artera splenică provine din trunchiul celiac, iar vena splenică se varsă în vena portă. Funcțiile splinei sunt filtrarea sângelui, hemocatereza, depozitul de fier, rezerva de eritrocite și apărarea imună prin limfocite și macrofage.

Exemplu în formatul examenului (complement grupat). Despre splină sunt corecte afirmațiile:

1. Splina se află în hipocondrul stâng.
2. Pulpa roșie participă la îndepărtarea eritrocitelor îmbătrânite.
3. Vena splenică se varsă în vena portă.
4. Splina este organ limfoid primar.

• a) „Numai afirmațiile 1, 2 și 3 sunt corecte.”
• b) „Numai afirmațiile 1 și 3 sunt corecte.”
• c) „Numai afirmațiile 2 și 4 sunt corecte.”
• d) „Numai afirmația 4 este corectă.”
• e) „Toate afirmațiile sunt corecte sau toate sunt false.”

Răspuns: a. Afirmația 4 este falsă, deoarece splina este organ limfoid secundar; organele limfoide primare sunt măduva osoasă și timusul.

Greșeli frecvente

• Greșit: Splina pompează sângele ca inima.
  Corect: Filtrează și participă la supravegherea imună a sângelui.
• Greșit: Splina și ganglionul limfatic filtrează în principal același lichid.
  Corect: Splina supraveghează sângele, ganglionii limfa.
• Greșit: Fără splină organismul nu poate supraviețui.
  Corect: Splina nu este vitală; după îndepărtarea ei crește riscul unor infecții, care se previne prin vaccinare.

Înainte și după