Literatură și cultură hispanică

Interpretarea unui fragment pornește de la narator și de la perspectiva lui: ce este fapt în text și ce este părere a naratorului sau a unui personaj. Reperele culturale (autori, opere, Generația de la 1898) completează lectura. Exemplu: «En el relato, la narradora vuelve al pueblo y recuerda una fiesta.» Verbul «recuerda» delimitează memoria personajului de momentul întoarcerii.

O narațiune are narator, personaje, spațiu, timp și temă; poezia lirică nu presupune obligatoriu personaje sau întâmplări. Naratorul poate fi la persoana I («Yo recuerdo ...») sau la persoana a III-a («Ella volvió al pueblo»). Timpurile: imperfectul pentru descriere («el pueblo dormía»), perfectul simplu pentru acțiune («llegó el tren»), prezentul istoric pentru vivacitate. Figuri frecvente: comparația («blanco como la nieve»), metafora («sus ojos son dos luceros»), personificarea («la luna sonríe»).

Faptul este ce povestește textul fără rezervă: «La narradora vuelve al pueblo». Perspectiva este părerea cuiva din text și se recunoaște după marcatori: «cree que», «le parece que», «según ella». În «La narradora cree que todos eran felices», cititorul află ce crede naratoarea, nu ce s-a întâmplat. «Recuerda» așază o scenă în memorie, iar «al final» marchează sfârșitul unei secvențe, fără să impună revenirea în prezent: «Al final comprende por qué se marchó su amiga» arată o reinterpretare produsă de informația nouă.

Autori de bază pentru liceu: Miguel de Cervantes («Don Quijote de la Mancha», 1605 și 1615), Federico García Lorca (poet și dramaturg, «Bodas de sangre»), Gabriel García Márquez («Cien años de soledad», 1967), Pablo Neruda (poet chilian, premiul Nobel 1971).

Generația de la 1898 («Generación del 98») reunește scriitori care au reflectat asupra Spaniei pe fondul crizei din 1898, când Spania a pierdut Cuba, Puerto Rico și Filipine: Miguel de Unamuno («Niebla», 1914), Antonio Machado («Campos de Castilla», 1912), Pío Baroja («El árbol de la ciencia», 1911), Azorín și Valle-Inclán. Tema comună este „problema Spaniei” («el problema de España»): identitatea țării, peisajul Castiliei, trecutul și viitorul ei.

Exemplu rezolvat 1 — analizează un fragment: «Cuando llegó, el pueblo dormía bajo una luna que sonreía».

1. Timpurile: «llegó» (acțiune), «dormía» (fundal).
2. Figura: «luna que sonreía» este o personificare.
3. Efectul: creează o atmosferă liniștită.

Exemplu rezolvat 2 — rezumă o povestire în trei propoziții:

1. Situația inițială: «Una niña vive en un pueblo pequeño».
2. Evenimentul: «Un día encuentra una carta antigua».
3. Finalul: «La carta le revela el secreto de su familia».
4. Tema: legătura cu trecutul familiei.

Exemplu rezolvat 3 — recunoaște figurile de stil:

1. «Tus ojos son dos luceros» — metaforă (ochii = stele).
2. «Rápido como el viento» — comparație (cu «como»).
3. «El río canta entre las piedras» — personificare (râul cântă).

Exemplu rezolvat 4 — identifică genul și autorul: «En un lugar de la Mancha, de cuyo nombre no quiero acordarme ...»

1. Fragmentul începe romanul «Don Quijote de la Mancha».
2. Autor: Miguel de Cervantes.
3. Gen: roman; epoca: secolul al XVII-lea (1605 și 1615).
4. Personaj principal: Alonso Quijano, care își spune «Don Quijote».

Alte cuvinte pentru analiză: «el narrador» (naratorul), «el argumento» (subiectul), «el desenlace» (deznodământul), «el tema» (tema), «el verso» (versul), «la estrofa» (strofa), «la rima» (rima). Exemplu: «El desenlace de la novela sorprende al lector porque revela quién era el narrador».

Reading

Exemplu analizat: «La narradora vuelve al pueblo y recuerda una fiesta de su infancia. La plaza sigue allí, pero el escenario de madera fue sustituido por uno de piedra.» Selectează contrastul dintre amintire și prezent. Amintirea și schimbarea scenei sunt distincte; piața rămâne locul prezent.

Listening — Va urma

Pentru interpretarea unui fragment, diferența dintre perspectivă și fapt, repere culturale, compară la ascultare «La narradora vuelve al pueblo» („Naratoarea se întoarce în sat”) cu «Recuerda una fiesta de su infancia» („Își amintește o sărbătoare din copilărie”) și urmărește forma care schimbă mesajul.

Utilizarea limbii

Alege enunțul care delimitează amintirea naratoarei de scena actuală: a) «Recuerda una fiesta de su infancia.» b) «La fiesta empieza ahora.» c) «Todos eran felices.» Răspuns: a), pentru că «recuerda» așază sărbătoarea în memorie; b) o plasează în prezent, iar c) nu precizează cine susține aprecierea despre fericire.

Greșeli frecvente

• Greșit: «La tema del poema es la nostalgia.»
  Corect: «El tema del poema es la nostalgia.» «Tema» este masculin în spaniolă, deși se termină în «-a» și în română „tema” este feminin.
• Greșit: «La narradora se recuerda una fiesta.»
  Corect: «La narradora recuerda una fiesta.» În română „își amintește” este reflexiv, dar pentru acest sens, în spaniola generală îngrijită se folosesc «recordar algo» și «acordarse de algo».
• Greșit: «Cervantes ha publicado «Don Quijote» en 1605.»
  Corect: «Cervantes publicó «Don Quijote» en 1605 y 1615.» Un an încheiat cere perfectul simplu, nu perfectul compus, chiar dacă în română se spune „a publicat”.

Înainte și după