Învățarea prin observație

Învățăm și urmărind ceea ce fac alte persoane. Pentru ca un model să influențeze conduita, observatorul trebuie să-i acorde atenție, să rețină pașii, să poată reproduce acțiunea și să aibă un motiv să o încerce. Un elev poate învăța o metodă văzând demonstrația profesorului fără să fi fost recompensat direct pentru fiecare pas.

Consecințele primite de model pot influența probabilitatea imitării; aceasta este întărire prin observare, diferită de recompensa primită direct. Reproducerea nu este copiere mecanică: observatorul adaptează pașii la capacitatea și contextul său. Dacă elevul a urmărit demonstrația, dar nu poate repeta exercițiul, problema poate fi la reținere sau la execuție, nu neapărat la motivație. Analiza separă aceste etape înainte de a propune o intervenție.

• model: persoană a cărei conduită este observată; elevul urmărește un coleg care prezintă.
• atenție la model: selectarea elementelor relevante ale conduitei observate; elevul observă ordinea pașilor.
• reținere: păstrarea în memorie a pașilor observați; elevul își amintește structura prezentării.
• reproducere: punerea în practică a conduitei observate; elevul repetă tehnica de prezentare.
• motivație pentru imitare: motivul de a executa conduita observată; elevul încearcă metoda fiindcă îl ajută.
• întărire vicariantă: schimbare a probabilității imitării după consecința observată la model; lauda primită de coleg crește încercarea.
• model prosocial: exemplu de comportament care ajută ceilalți; elevul vede un coleg împărțind resurse.
• model agresiv: exemplu de conduită care poate încuraja agresiunea; un clip arată insultarea ca strategie.
• similaritate cu modelul: asemănare percepută care poate influența imitarea; elevul urmează un coleg de vârsta sa.
• autoevaluare: compararea propriei execuții cu ceea ce a observat; elevul verifică dacă a urmat pașii demonstrați.

Exemplu analizat: Profesorul arată o prezentare clară. Elevul observă structura, o reține, încearcă să o reproducă și verifică rezultatul. Faptul că a văzut modelul nu garantează imitația: contează atenția, posibilitatea de execuție și motivul. Consecința văzută la model poate influența alegerea elevului.

Procese și cercetare. Albert Bandura (1961) a arătat că preșcolarii care văzuseră un adult lovind păpușa Bobo au imitat actele agresive; într-o variantă din 1965, copiii care vedeau modelul pedepsit imitau mai puțin, dar reproduceau comportamentul când li se promitea o recompensă. Bandura descrie patru procese: atenția (selectarea modelului), retenția (păstrarea în memorie), reproducerea (capacitatea de a executa acțiunea) și motivația (motivul de a o executa). Întărirea vicariantă este învățarea din consecințele observate la alții. Autoeficacitatea (Bandura, 1977) este convingerea că poți realiza o sarcină; ea crește prin reușite, modele asemănătoare și încurajare.

Exemplu 2. Un elev învață să rezolve o ecuație urmărind demonstrația la tablă. Pași: (1) atenția — urmărește pașii; (2) retenția — notează ordinea; (3) reproducerea — rezolvă singur un exercițiu asemănător; (4) motivația — vrea să înțeleagă pentru lucrarea de control. Atenția și retenția condiționează achiziția, adică ceea ce elevul a învățat; reproducerea și motivația condiționează execuția, adică ce arată elevul în comportament. Dacă lipsește motivația sau elevul nu poate încă executa acțiunea, învățarea a avut totuși loc, însă nu se vede în conduită; de aceea Bandura distinge achiziția de execuție.

Exemplu 3 (abilități sociale). Un copil vede cum un coleg cere politicos un obiect și primește răspuns pozitiv. Pași: (1) modelul — colegul, apropiat ca vârstă; (2) consecința observată — răspunsul pozitiv primit de model, deci întărire vicariantă; (3) efectul — copilul va folosi mai probabil aceeași formulă de politețe, deși nu a primit el însuși o recompensă.

Greșeli frecvente

• Greșit: Dacă elevul nu repetă ceea ce a văzut, nu a învățat nimic.
  Corect: achiziția poate exista fără execuție; copiii din experimentul lui Bandura (1965) reproduceau comportamentul observat când li se promitea o recompensă.
• Greșit: Întărirea vicariantă înseamnă că observatorul primește el însuși recompensa.
  Corect: observatorul vede consecința primită de model și își modifică probabilitatea de a imita.
• Greșit: Imităm orice comportament observat.
  Corect: Imităm mai ales modelele atractive, apropiate sau recompensate, dacă putem și vrem să reproducem acțiunea.
• Greșit: Învățarea observațională apare numai la copii.
  Corect: Apare la orice vârstă, de pildă în formarea profesională.

Înainte și după