Condiționarea clasică

În condiționarea clasică se învață asocierea dintre stimuli. Un sunet inițial neutru, prezentat repetat înaintea hranei, poate ajunge să provoace un răspuns anticipativ. Hrana producea deja răspunsul fără învățare; sunetul dobândește această funcție prin asociere. Elevul identifică separat stimulul necondiționat, răspunsul necondiționat, stimulul condiționat și răspunsul condiționat.

Achiziția este formarea asocierii, iar extincția este slăbirea răspunsului când stimulul condiționat apare repetat fără cel necondiționat. Generalizarea apare când stimuli asemănători produc și ei răspunsul; discriminarea diferențiază stimulii. Răspunsul condiționat se poate recupera spontan după o pauză, fără ca aceasta să însemne că asocierea nu s-a stins anterior. Într-un exercițiu, clasificarea se face după rolul fiecărui stimul în secvență, nu după ordinea în care este numit în enunț.

• stimul necondiționat: stimul care produce un răspuns fără asociere învățată; hrana provoacă salivare.
• răspuns necondiționat: reacție produsă inițial de stimulul necondiționat; salivarea apare la hrană.
• stimul neutru: stimul care nu produce inițial răspunsul urmărit; un sunet nu provoacă salivare la început.
• asociere: prezentare repetată împreună a doi stimuli; sunetul precede în mod repetat hrana.
• stimul condiționat: fostul stimul neutru care evocă răspunsul după asociere; sunetul singur ajunge să provoace salivare.
• răspuns condiționat: reacție învățată la stimulul condiționat; salivarea apare la sunet.
• achiziție: formarea treptată a asocierii; răspunsul la sunet crește după mai multe perechi.
• extincție: slăbirea răspunsului când stimulul condiționat apare fără cel necondiționat; sunetul repetat fără hrană reduce salivarea.
• generalizare: apariția răspunsului la stimuli asemănători; un sunet apropiat provoacă reacție.
• discriminare: diferențierea între stimuli asemănători; reacția apare doar la sunetul asociat.

Exemplu analizat: La început, hrana produce salivare, iar sunetul nu. După ce sunetul precede repetat hrana, sunetul singur declanșează reacția învățată. Identificăm separat stimulul și răspunsul dinaintea învățării și cele de după. Dacă sunetul apare repetat fără hrană, răspunsul slăbește.

Experimente și fenomene. Ivan Pavlov (laureat Nobel pentru fiziologie sau medicină, 1904, pentru cercetările asupra digestiei) a observat că la câini salivația apărea și la zgomotul pașilor îngrijitorului. Experimentul clasic: sunetul unui metronom (stimul neutru) este asociat repetat cu hrana (stimul necondiționat), până când sunetul singur produce salivație (răspuns condiționat). Extincția apare când stimulul condiționat este prezentat repetat fără hrană; recuperarea spontană este reapariția răspunsului după o pauză; generalizarea este răspunsul la stimuli asemănători; discriminarea este răspunsul numai la stimulul asociat. John Watson și Rosalie Rayner (1920) au asociat un zgomot puternic cu un șobolan alb la „micul Albert” și au obținut o reacție de frică; experimentul este astăzi considerat inacceptabil etic. John Garcia a descris aversiunea gustativă: asocierea unui gust cu greața poate apărea după o singură asociere.

Exemplu 2. Neliniștea la soneria dinaintea unei lucrări poate fi învățată, dar examinarea nu este automat un stimul necondiționat: semnificația ei depinde de experiență. Pentru o clasificare clară, analizăm un sunet inițial neutru care precedă hrana pusă în gură. Pași: (1) hrana este stimulul necondiționat, iar salivația la ea este răspunsul necondiționat; (2) după asociere, sunetul este stimulul condiționat și salivația la sunet răspunsul condiționat; (3) repetarea sunetului fără hrană duce la extincție.

Greșeli frecvente

• Greșit: Orice salivare este necondiționată, inclusiv cea la un semnal învățat.
  Corect: Salivația provocată de hrana aflată în gură este necondiționată; salivația anticipativă la un semnal învățat, precum sunetul asociat hranei, este condiționată.
• Greșit: Dacă soneria nu mai este urmată de lucrare, neliniștea dispare definitiv.
  Corect: După extincție, răspunsul se poate recupera spontan după o pauză, fără o nouă asociere.
• Greșit: Răspunsul condiționat și cel necondiționat sunt întotdeauna diferite ca formă.
  Corect: Răspunsul poate fi similar (salivația); diferă prin stimulul care îl declanșează: unul învățat, celălalt nu.
• Greșit: Stimulul condiționat este cel care produce răspunsul fără învățare.
  Corect: Stimulul necondiționat produce răspunsul fără învățare; cel condiționat îl produce numai după asociere.

Înainte și după