Temperamentul

Temperamentul descrie dinamica reacțiilor: ritm, intensitate și adaptabilitate. Un elev poate răspunde repede la o schimbare, altul poate avea nevoie de mai mult timp; aceasta nu stabilește care are un caracter mai bun. Tipurile clasice sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic sunt descrieri orientative ale unor combinații de însușiri, nu diagnostice.

Reactivitatea arată cât de intens răspunde persoana la un stimul, ritmul cât de repede se desfășoară reacțiile, energicitatea forța activității, iar adaptabilitatea ajustarea la nou. Tipul sangvinic este descris ca vioi și adaptabil; colericul ca intens și impulsiv; flegmaticul ca lent și constant; melancolicul ca sensibil și rezervat. O persoană reală poate îmbina trăsături din mai multe tipuri. Într-un răspuns de examen, descrie comportamentul observat înainte de a atribui un tip.

• temperament: componentă a personalității privind dinamica reacțiilor; un elev reacționează repede la schimbări.
• reactivitate: intensitatea răspunsului la un stimul; elevul se emoționează puternic la o surpriză.
• ritm: viteza obișnuită a reacțiilor și activităților; elevul răspunde rapid la întrebări.
• adaptabilitate: ușurința ajustării la situații noi; elevul se acomodează cu o clasă nouă.
• energicitate: intensitatea cu care se desfășoară activitatea; elevul lucrează cu multă energie.
• sangvinic: tip clasic descris ca vioi și relativ adaptabil; personajul trece ușor la altă activitate.
• coleric: tip clasic descris prin intensitate și impulsivitate; personajul reacționează exploziv la obstacol.
• flegmatic: tip clasic descris prin ritm lent și stabilitate; personajul lucrează calm și constant.
• melancolic: tip clasic descris prin sensibilitate și reacții rezervate; personajul este prudent în grup nou.
• limită tipologică: tipurile sunt instrumente descriptive, nu cutii fixe sau diagnostice; o persoană arată trăsături din mai multe tipuri.

Exemplu analizat: Un elev răspunde repede și intens, altul mai lent și constant. Descriem ritmul, reactivitatea și adaptabilitatea, nu valoarea lor morală. Tipurile clasice rezumă combinații de caracteristici, dar o persoană reală poate avea însușiri din mai multe tipuri și se comportă diferit după situație.

Tipuri și teorii. Hipocrate și Galen au descris patru temperamente după umorile corpului: sângele (sangvinic), bila galbenă (coleric), flegma (flegmatic) și bila neagră (melancolic). Ivan Pavlov le-a asociat cu tipuri de sistem nervos: puternic, echilibrat, mobil — sangvinic; puternic, neechilibrat — coleric; puternic, echilibrat, inert — flegmatic; slab — melancolic. Hans Eysenck a descris temperamentul prin extraversie–introversie și stabilitate–nevrotism. Alexander Thomas și Stella Chess (1956) au identificat la copii trei profiluri: copil ușor, copil dificil și copil lent de adaptat. Însușirile temperamentale sunt sensibilitatea, reactivitatea, activismul, rezistența, ritmul, plasticitatea și extraversiunea. Temperamentul nu este nici bun, nici rău; contează adaptarea mediului la particularități.

Exemplu 2. Un elev reacționează rapid, vorbește mult și se plictisește repede de activități monotone; altul răspunde lent, dar constant, și nu se grăbește. Pași: (1) comparăm ritmul și reactivitatea, nu valoarea persoanei; (2) primul profil se apropie de sangvinic, al doilea de flegmatic; (3) recomandări — pentru primul, sarcini variate; pentru al doilea, timp suficient. Tipurile sunt repere orientative, nu categorii pure.

Temperamentul privește dinamica reacțiilor, nu valoarea morală a persoanei. Reactivitatea este intensitatea răspunsului, ritmul viteza obișnuită, energicitatea forța activității, iar adaptabilitatea ușurința ajustării la nou. Tipul sangvinic este descris ca vioi și adaptabil, colericul ca intens și impulsiv, flegmaticul ca lent și constant, melancolicul ca sensibil și rezervat. Aceste tipuri sunt repere descriptive; o persoană poate arăta trăsături din mai multe. Într-un item, justifică tipul prin comportamentele numite și nu deduce caracterul moral ori aptitudinile din rapiditatea reacției.

Exemplu în format de examen. Cerință: „Prezentați două însușiri temperamentale și precizați diferența dintre temperament și caracter.” Răspuns-model: sensibilitatea (pragul de reacție la stimuli) și reactivitatea (intensitatea răspunsului). Temperamentul privește dinamica și forma reacțiilor, are o bază în mare parte înnăscută și nu e evaluat moral; caracterul privește conținutul atitudinilor și al valorilor, se formează prin educație și este evaluat moral.

Alt item. Cerință: „Asociați tipul temperamental cu o descriere: (a) puternic, echilibrat, inert; (b) slab.” Răspuns-model: (a) flegmatic — calm, constant, reacții lente; (b) melancolic — sensibil, reactivitate crescută, oboseală ușoară. Se arată că asocierea aparține clasificării lui Pavlov, iar însușirile sunt orientative.

Alt item. Cerință: „Prezentați tipul sangvinic și tipul coleric, cu câte o trăsătură și un exemplu.” Răspuns-model: sangvinicul este mobil, adaptabil, optimist (elevul care se obișnuiește repede cu o clasă nouă); colericul este puternic, neechilibrat, impulsiv și energic (elevul care reacționează rapid la o critică și se implică intens). Se precizează că tipurile sunt orientative. Pentru punctaj, fiecare tip este caracterizat prin cel puțin o trăsătură definitorie și un exemplu potrivit.

Greșeli frecvente

• Greșit: Un elev care răspunde mai lent este mai puțin capabil decât unul care răspunde repede.
  Corect: ritmul reacțiilor este o însușire temperamentală; el nu măsoară aptitudinile sau valoarea persoanei.
• Greșit: Temperamentul se formează prin educație, ca valorile morale.
  Corect: temperamentul are o bază în mare parte înnăscută; prin educație se formează caracterul.
• Greșit: Temperamentul unei persoane determină ce profesie poate avea.
  Corect: Temperamentul influențează stilul de lucru, dar nu stabilește capacitatea de a reuși într-o profesie.
• Greșit: Fiecare persoană aparține unui singur tip pur, de exemplu doar coleric.
  Corect: Majoritatea au combinații de însușiri, iar tipurile sunt modele orientative.

Înainte și după