Creativitatea

Creativitatea cere atât o idee originală, cât și potrivirea ei cu problema. Zece propuneri asemănătoare arată fluență, dar nu neapărat flexibilitate. Schimbarea categoriei de soluții, de pildă de la un dispozitiv la o regulă de cooperare, arată flexibilitate. Elaborarea adaugă detalii care transformă o idee într-un plan aplicabil.

Gândirea divergentă explorează posibilități; gândirea convergentă le selectează după criterii. O pauză de incubație poate favoriza o nouă asociere, dar nu garantează o soluție. La evaluarea unui proiect, se verifică separat originalitatea, utilitatea și fezabilitatea. Un răspuns neobișnuit, însă imposibil de folosit pentru scopul dat, nu demonstrează singur creativitate reușită; o soluție utilă dar copiată nu îndeplinește criteriul originalității.

• creativitate: producerea unor idei originale și potrivite scopului; elevul găsește o soluție nouă și utilă.
• originalitate: raritatea unei idei față de răspunsurile obișnuite; elevul propune un unghi neașteptat.
• utilitate: adecvarea unei idei la problema concretă; soluția nouă rezolvă efectiv problema.
• fluență: producerea multor idei pentru o sarcină; elevul propune zece variante de titlu.
• flexibilitate: trecerea între categorii diferite de soluții; elevul schimbă abordarea tehnică în una socială.
• elaborare: dezvoltarea detaliilor unei idei inițiale; elevul transformă schița într-un plan complet.
• gândire divergentă: explorarea mai multor răspunsuri posibile; elevul caută căi variate pentru proiect.
• gândire convergentă: selectarea unei soluții pe criterii; elevul alege varianta realizabilă.
• incubație: pauză după care pot apărea noi conexiuni; elevul revine cu o idee după odihnă.
• evaluare critică: testarea unei idei față de cerințe și dovezi; elevul verifică dacă propunerea este fezabilă.

Exemplu analizat: O echipă caută soluții la risipa de hârtie. Produce multe propuneri, schimbă domeniile de abordare, apoi selectează una după cost și efect. O idee surprinzătoare care nu rezolvă problema are originalitate, dar nu îndeplinește singură criteriul de utilitate. Elaborarea transformă propunerea într-un plan aplicabil.

Componente și etape. J. P. Guilford (1950) a distins gândirea divergentă, care generează multe soluții, de cea convergentă, care alege o soluție corectă. E. Paul Torrance a construit teste de gândire creativă (1966) care măsoară fluența (numărul ideilor), flexibilitatea (varietatea categoriilor), originalitatea (raritatea ideii) și elaborarea (nivelul de detaliu). Graham Wallas (1926) a descris patru etape: pregătirea, incubația, iluminarea și verificarea. Mihaly Csikszentmihalyi a arătat că o idee este recunoscută drept creativă în raport cu un domeniu și cu cei care îl evaluează. Blocajele creativității includ frica de greșeală, conformismul și fixitatea funcțională, adică dificultatea de a vedea un obiect folosit în alt mod decât cel obișnuit.

Exemplu 2 (utilizări alternative pentru o agrafă). Un elev notează: să țină hârtii (fixare), să deschidă un telefon (deschidere), să țină o fotografie (fixare), să facă un cârlig (unealtă), să facă un lanț (bijuterie), să curețe o muchie (unealtă), să o transforme în cercel (bijuterie). Pași: (1) fluență — 7 idei; (2) flexibilitate — categorii: fixare, deschidere, bijuterie, unealtă, adică 4; (3) originalitate — ideile rare față de ale grupului, de exemplu cercelul; (4) elaborare — adaugă detalii (ce material, cum se prinde). Scorul arată profilul, nu o notă generală.

Creativitatea presupune idei originale și potrivite scopului. Originalitatea privește noutatea relativă; utilitatea adecvarea la problemă. Fluența este numărul ideilor produse, flexibilitatea trecerea între categorii, iar elaborarea dezvoltarea detaliilor unei idei. Gândirea divergentă generează variante, gândirea convergentă selectează după criterii. Incubația este o pauză ce poate favoriza conexiuni noi, nu o garanție; evaluarea critică verifică fezabilitatea. Dacă elevul dă zece titluri foarte asemănătoare, există fluență fără dovadă de flexibilitate. Dacă alege o idee neobișnuită dar imposibil de aplicat, originalitatea singură nu ajunge pentru o soluție creativă adecvată.

Exemplu în format de examen. Cerință: „Identificați o însușire a creativității în situația: un elev propune zece moduri de a reduce risipa de hârtie în clasă, dar toate se referă la reciclare.” Răspuns-model: fluența (număr mare de idei); flexibilitatea este scăzută, pentru că ideile aparțin unei singure categorii. Un răspuns complet precizează și ce ar însemna flexibilitatea (idei din categorii diferite, de pildă folosirea digitală a materialelor).

Alt item. Cerință: „Deosebiți gândirea divergentă de cea convergentă, prin câte un exemplu.” Răspuns-model: gândirea divergentă explorează mai multe răspunsuri posibile la aceeași problemă (elevul notează zece utilizări ale unei agrafe); gândirea convergentă compară variantele și alege una pe baza unor criterii (din cele zece utilizări, elevul o reține pe cea realizabilă acum și ieftină). Criteriul de deosebire este direcția: extindere a posibilităților față de restrângere la o soluție. Cele două se succed în rezolvarea creativă: întâi se generează variante, apoi se selectează.

Pentru definirea creativității, include ambele criterii: produsul este nou (original) și potrivit scopului, valoros pentru cei care îl evaluează. Exemplifică apoi cu o situație în care ambele criterii sunt îndeplinite.

Atunci când ți se cere să exemplifici, alege situații în care se poate indica ce este nou și în ce măsură răspunde problemei, de pildă un procedeu original de organizare a notițelor care economisește timp.

Greșeli frecvente

• Greșit: Cu cât un elev produce mai multe idei, cu atât este mai flexibil.
  Corect: fluența înseamnă numărul ideilor, iar flexibilitatea numărul categoriilor diferite; zece idei din aceeași categorie dau fluență mare și flexibilitate redusă.
• Greșit: Ideile creative apar brusc, prin inspirație, fără pregătire.
  Corect: după Wallas, creația parcurge pregătirea, incubația, iluminarea și verificarea; incubația ajută numai după ce problema a fost studiată.
• Greșit: Creativitatea înseamnă numai talent artistic.
  Corect: Creativitatea apare în orice domeniu: știință, tehnică, relații sociale, rezolvarea de probleme.
• Greșit: O idee originală este automat creativă.
  Corect: Creativitatea cere originalitate și potrivire cu problema; o idee neobișnuită, dar inutilă, nu este creativă.

Înainte și după