Stiluri funcționale

Stilul funcțional este felul în care alegem limba pentru scopul unui text. Stilul științific explică prin termeni exacți; cel administrativ-juridic formulează reguli și drepturi; cel publicistic informează sau comentează pentru public; cel beletristic creează o lume artistică; cel colocvial aparține conversației familiare. Încadrarea depinde de scopul dominant, nu de apariția unui singur cuvânt tehnic ori a unei metafore.

În „Introducție la «Dacia literară»” (1840), Mihail Kogălniceanu se adresează cititorilor revistei și susține un program literar: textul este publicistic, cu argumentație culturală. În „Povestea lui Harap-Alb”, Ion Creangă construiește personaje și întâmplări: textul este beletristic, chiar dacă personajele vorbesc uneori familiar.

Recunoaștem cele cinci stiluri prin funcție și mărci lingvistice:

• Științific: enunțul de exercițiu „Latina populară este varietatea vorbită din care s-au dezvoltat limbile romanice” folosește termenii „varietate” și „limbi romanice”, cu sens precis, într-un ton neutru, impersonal.
• Administrativ-juridic: articolul 13 din Constituția României spune „În România, limba oficială este limba română”. Numerotarea articolului și formularea normativă, impersonală, sunt mărci ale stilului.
• Publicistic: în „Introducție la «Dacia literară»”, formula „Traducțiile însă nu fac o literatură” exprimă o teză adresată publicului; argumentele și evaluarea domină textul.
• Beletristic: incipitul „Poveștii lui Harap-Alb”, „Amu cică era odată”, folosește oralitatea și formula basmului pentru a deschide o lume ficțională.
• Colocvial: în „O scrisoare pierdută”, Trahanache repetă „Ai puțintică răbdare”; adresarea directă și expresia familiară imită vorbirea de zi cu zi. Piesa rămâne beletristică (text literar), dar replica reproduce stilul colocvial.

Mărci pe niveluri. Lexical: stilul științific folosește termeni de specialitate cu sens unic; stilul administrativ-juridic folosește formule fixe („în conformitate cu”, „subsemnatul”); stilul publicistic folosește cuvinte de actualitate și cuvinte cu încărcătură evaluativă; stilul beletristic folosește sensuri figurate; stilul colocvial folosește interjecții și cuvinte familiare. Sintactic: stilul științific preferă fraza explicativă, impersonală; stilul juridic, fraze lungi, cu enumerări; stilul colocvial, propoziții scurte și elipse; stilul beletristic, fraze variate, cu inversiuni și repetiții.

Stilul beletristic nu înseamnă doar „text frumos”: el folosește limba cu funcție estetică, prin sensuri figurate, imagini și construcții neobișnuite.

Funcția. Stilul științific explică, stilul juridic reglementează, stilul publicistic informează și influențează, stilul beletristic creează, iar cel colocvial servește comunicarea de zi cu zi.

Hibridizare. Un text poate combina funcții, dar una domină: reportajul poate folosi figuri de stil, iar o scrisoare oficială poate cita o lege, fără ca funcția întregului să se schimbe. De aceea nu hotărăști stilul după un cuvânt izolat.

Pași pentru încadrare: 1) stabilește scopul textului; 2) caută mărcile lexicale; 3) caută mărcile sintactice; 4) hotărăște funcția dominantă; 5) motivează cu două indicii.

Exemplu lucrat — aceeași informație, trei stiluri: (a) științific: „Precipitațiile sunt apa căzută din atmosferă sub formă lichidă sau solidă.” (b) publicistic: „Ploile abundente au inundat joi mai multe străzi din oraș, a anunțat primăria.” (c) beletristic: „Ploaia cădea cu o răbdare cenușie peste acoperișuri.” Primul definește, al doilea informează despre un eveniment, al treilea creează o imagine.

Exemplu lucrat — încadrarea unui fragment: „Se interzice accesul persoanelor neautorizate în incintă. Nerespectarea prevederilor se sancționează conform legii.” Textul este impersonal, normativ, cu formule fixe și interdicții. Funcția este de reglementare, deci stilul este administrativ-juridic.

Greșeli frecvente

• Greșit: Orice articol cu termeni tehnici aparține stilului științific.
  Corect: Un reportaj cu termeni tehnici rămâne publicistic dacă urmărește informarea publicului.
• Greșit: „Introducție la «Dacia literară»” este beletristică fiindcă vorbește despre literatură.
  Corect: Este un text publicistic și programatic, care formulează și argumentează idei.
• Greșit: Un text cu o metaforă este automat beletristic.
  Corect: Funcția dominantă decide; o metaforă poate apărea și într-un articol publicistic.

Înainte și după