Propoziția simplă și dezvoltată

O propoziție simplă are numai părțile principale necesare comunicării: subiectul și predicatul. O propoziție dezvoltată adaugă și părți secundare, adică informații despre cine, ce, unde sau cum.

„Copilul citește.” este simplă. „Copilul citește o carte în parc.” este dezvoltată: „o carte” spune ce citește, iar „în parc” spune unde. Nu număra numai cuvintele; caută părțile care lărgesc informația. Părțile principale sunt obligatorii, cele secundare pot lipsi.

Pentru a analiza o propoziție, găsești întâi predicatul („ce face?”, „ce se întâmplă?”), apoi subiectul („cine?”, „ce?”). Dacă propoziția are numai aceste părți, este simplă; dacă are și părți secundare, este dezvoltată. Părțile secundare sunt:

• atributul, care determină un substantiv („copilul vesel”);
• complementul, care determină un verb și arată asupra cui se răsfrânge acțiunea („citește o carte”);
• circumstanțialul, care arată locul, timpul, modul sau cauza acțiunii („în parc”, „seara”, „repede”).

În programă, atributul se învață în clasa a V-a, iar complementul și circumstanțialul, în clasa a VI-a.

Exemplu lucrat: stabilim felul propoziției „Mara citește o carte interesantă în parc”.

1. Predicatul este „citește”, subiectul este „Mara”.
2. Mai rămân „o carte”, „interesantă” și „în parc”.
3. „O carte” este complement direct, „interesantă” este atribut, „în parc” este circumstanțial de loc.

Concluzie: propoziția este dezvoltată, pentru că are părți secundare.

Al doilea exemplu lucrat: „Elevii harnici rezolvă repede exercițiul.” Predicatul este „rezolvă”, iar subiectul „elevii”. Rămân „harnici” (atribut), „repede” (circumstanțial de mod) și „exercițiul” (complement direct): trei părți secundare, deci propoziția este dezvoltată. Dacă le scoți pe rând, ajungi la „Elevii rezolvă.”, propoziția simplă din care s-a pornit.

Dezvoltare în pași: pornește de la „Păsările zboară.” și adaugă pe rând un atribut („Păsările mici zboară.”), un circumstanțial de loc („Păsările mici zboară spre sud.”) și unul de timp („Păsările mici zboară toamna spre sud.”). Subiectul și predicatul rămân aceleași, iar propoziția rămâne una singură: dezvoltarea nu schimbă numărul propozițiilor.

Propoziția simplă are numai părțile principale de propoziție: subiect și predicat, eventual doar predicat. Propoziția dezvoltată conține, pe lângă acestea, cel puțin o parte secundară: atribut, complement sau circumstanțial.

Reguli exacte pentru test:

• numele predicativ face parte din predicatul nominal, deci „Copilul este harnic” este propoziție simplă;
• subiectul multiplu și predicatul multiplu nu dezvoltă propoziția: „Ana și Radu cântă” este simplă;
• orice atribut sau complement transformă propoziția în dezvoltată: „Copiii mici aleargă” (atribut), „Ninge liniștit” (circumstanțial), „Afară plouă” (circumstanțial de loc);
• auxiliarul și pronumele reflexiv din verbele reflexive fac parte din predicat: „Ana a plecat” și „Ana se teme” sunt simple.

Pași: stabilește predicatul, apoi subiectul; scoate din enunț numai cuvintele care aparțin lor și numele predicativ; dacă mai rămâne ceva, propoziția este dezvoltată. „Afară plouă” este dezvoltată fiindcă, după predicat, rămâne „afară”, chiar dacă subiectul nu este exprimat.

Nu confunda propoziția cu fraza: o propoziție are un singur predicat, iar o frază are cel puțin două. Enunțul este unitatea de comunicare și poate fi o propoziție („Plouă.”) sau o frază („Plouă, deci rămânem acasă.”).

Exemplu lucrat: Care propoziție este simplă? a) Copilul citește o carte. b) Copiii aleargă. c) Mara cântă frumos. d) Afară ninge. Propozițiile a, c și d conțin părți secundare (complement, circumstanțial de mod, circumstanțial de loc). Propoziția b conține numai subiectul „copiii” și predicatul „aleargă”. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Câte părți secundare are „Mara harnică citește seara o carte”? Predicatul este „citește”, subiectul „Mara”. Rămân „harnică” (atribut), „seara” (circumstanțial de timp) și „o carte” (complement direct): trei părți secundare, deci propoziția este dezvoltată. Dacă le scoți, rămâne „Mara citește.”, propoziția simplă.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Afară plouă” numită propoziție simplă.
  Corect: Este dezvoltată; „afară” arată locul.
• Greșit: „Copilul citește seara” numită simplă deoarece are un singur verb.
  Corect: Este dezvoltată; „seara” adaugă timpul.
• Greșit: Propoziția „Mara este harnică” este dezvoltată fiindcă are trei cuvinte.
  Corect: „Este harnică” formează un predicat nominal, iar „Mara” este subiectul, deci propoziția este simplă.

Înainte și după