Enunțul

Enunțul este o comunicare completă: transmite o idee pe care ascultătorul o poate înțelege. Un șir de cuvinte așezate la întâmplare nu este enunț, iar un grup neterminat („Copilul care”) nici atât, pentru că ideea nu este încheiată.

Enunțul poate fi format dintr-un cuvânt sau un grup de cuvinte fără verb („Da.”, dacă știm întrebarea; „Vai, ce veste!”), dintr-o propoziție („Ana citește.”) sau dintr-o frază („Ana citește, iar Radu desenează.”). Propoziția are un predicat; fraza are cel puțin două predicate.

După scopul comunicării, enunțurile sunt:

• enunțiative (asertive): informează, „Trenul sosește.”;
• interogative: cer o informație, „Când sosește trenul?”;
• imperative: cer o acțiune, „Închide fereastra!”;
• optative: exprimă o dorință, „Să ajungă cu bine!”.

Un enunț mai poate fi exclamativ, când vorbitorul își arată emoția: „Ce repede sosește!”. Exclamativul se stabilește după atitudinea vorbitorului, de aceea un enunț poate fi în același timp enunțiativ și exclamativ.

După conținut, enunțurile sunt afirmative („Ana pleacă.”) sau negative („Ana nu pleacă.”). Acest criteriu nu înlocuiește clasificarea după scop: „Nu deschide cutia!” este negativ, dar și imperativ, deoarece exprimă o interdicție.

În scris, enunțul începe cu literă mare și se termină cu punct, semnul întrebării, semnul exclamării sau puncte de suspensie. În vorbire, intonația arată ce fel de enunț este: coboară la sfârșitul unei afirmații și urcă la sfârșitul unei întrebări. Același șir de cuvinte devine alt enunț prin intonație: „Vii.” / „Vii?” / „Vii!”.

Scrie trei enunțuri despre același tren: o afirmație, o întrebare și o exclamație. Citește-le cu voce tare și verifică dacă semnul final corespunde sensului.

Exemplu lucrat: Stabilim felul enunțului în „Închide fereastra!”

1. Citim cu intonație potrivită: tonul cere o acțiune.
2. Verbul este la imperativ: „închide”.
3. Semnul final este semnul exclamării.

Concluzie: este enunț imperativ, cu o singură propoziție.

Exemplu lucrat: Stabilim felul enunțului „Vai, ce veste!”. Nu cere informații și nu cere o acțiune. Exprimă o reacție afectivă, deci este enunț exclamativ. Nu are verb, deci nu este propoziție, dar comunică o idee completă.

Enunțul se clasifică după două criterii independente.

După scopul comunicării:

• enunțiativ: „Trenul de Brașov pleacă la ora opt.”;
• interogativ, total, cu răspuns „da” sau „nu” („Ai văzut meciul de aseară?”), sau parțial, cu pronume ori adverb interogativ („Cine a câștigat?”, „Când începe?”);
• imperativ (poruncă, îndemn): „Pune cheile pe masă!”;
• optativ (dorință): „Să fii sănătos!”.

După atitudinea vorbitorului: exclamativ („Ce bine ai cântat!”) sau neexclamativ (celelalte).

Capcană: interogativa indirectă nu este enunț interogativ. În „Mă întreb dacă a ajuns cu bine acasă” fraza este enunțiativă, fiindcă nu cere un răspuns direct și nu are semnul întrebării. Semnul final ajută, dar nu hotărăște singur: „Ai venit?” este interogativ, iar „Spune-mi dacă ai venit.” este imperativ.

Exemplu lucrat: Care este felul enunțului „Să fii sănătos!”? a) enunțiativ, b) interogativ, c) imperativ, d) optativ. Enunțul exprimă o urare, adică o dorință, nu informează și nu cere o acțiune de la interlocutor. Verbul este la conjunctiv. Răspuns: d.

Exemplu lucrat: Cum este fraza „Mă întreb dacă a ajuns cu bine acasă.” după scop și după atitudine? Conține o interogativă indirectă, dar în ansamblu nu cere răspuns direct: este enunțiativă. Nu are intonația și semnul unei exclamații, deci este neexclamativă.

La un item, enunțul se încadrează după scop, nu după lungime. Citește-l cu intonația potrivită și decide dacă informează, cere o informație, cere o acțiune sau exprimă o dorință. Elimină variantele care confundă semnul final cu felul enunțului.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Când vine trenul.” scris ca întrebare directă.
  Corect: „Când vine trenul?”
• Greșit: „Ce frumos e afară.” pentru o exclamație.
  Corect: „Ce frumos e afară!”
• Greșit: Orice enunț care se termină cu semnul exclamării este imperativ.
  Corect: Semnul exclamării poate încheia și un enunț exclamativ („Ce frumos!”) sau optativ („Să fii sănătos!”).

Înainte și după