Circumstanțialul de cauză

Circumstanțialul de cauză arată de ce se produce un fapt. Răspunde la întrebările „de ce?”, „din ce cauză?”, „din ce motiv?”: „Am rămas acasă din cauza ploii”, „Tremură de frig”. Ploaia explică decizia de a rămâne; nu este un lucru pe care îl doreai.

Cauza se exprimă în mai multe feluri:

• prin locuțiuni prepoziționale cu genitiv: „din cauza ploii”, „din pricina întârzierii”;
• prin prepoziția „de” urmată de un substantiv: „tremură de frig”, „plânge de bucurie”;
• prin substantiv în dativ după „datorită” sau „grație”: „datorită ajutorului” (cauză favorabilă);
• prin locuțiunea adverbială „de aceea”, care reia o cauză spusă înainte: „Ploua; de aceea am rămas acasă”.

Nu confunda cauza cu scopul. Cauza explică un fapt care s-a produs deja, iar scopul arată ce urmărește cineva. Un truc simplu: înlocuiește grupul cu „pentru că”. Dacă spui „A plecat pentru că plouă” în loc de „A plecat din cauza ploii”, sensul se păstrează și ai găsit cauza. Dacă înlocuirea cu „ca să” păstrează sensul („A plecat ca să ajungă la timp”), ai de-a face cu scopul.

Cauza poate fi exprimată printr-o parte de propoziție sau printr-o propoziție întreagă. În „Din cauza ploii, excursia a fost amânată”, „din cauza ploii” este un circumstanțial de cauză, parte de propoziție. În „Excursia a fost amânată pentru că a plouat”, „pentru că a plouat” are un verb propriu („a plouat”), deci este propoziție circumstanțială cauzală; o vei studia la frază.

Exemplu lucrat: Găsim circumstanțialul de cauză din „Din cauza ploii, excursia a fost amânată”.

1. Căutăm predicatul: „a fost amânată”.
2. Întrebăm: „din ce cauză a fost amânată?” Răspunsul este „din cauza ploii”.
3. Verificăm prin înlocuire: „Excursia a fost amânată pentru că a plouat.”

Concluzie: „din cauza ploii” este circumstanțial de cauză.

Scrie un enunț despre o întârziere și adaugă o cauză reală. Reformulează cu „pentru că” și verifică dacă sensul rămâne același.

Circumstanțialul de cauză este ușor de confundat cu alte circumstanțiale. Verifică mereu întrebarea și proba prin înlocuire.

• Cauză sau scop. Cauza se verifică prin „pentru că”: „A zâmbit pentru că a reușit”. Scopul se verifică prin „ca să”: „A plecat ca să ajungă devreme”. Aceeași prepoziție poate avea ambele valori: „pentru nepăsare” (cauză: „a fost mustrat pentru nepăsare”) și „pentru examen” (scop: „învață pentru examen”). Alege după sens.
• Cauză sau mod. „De” poate introduce cauza („tremură de frig”) sau modul („a plecat de bunăvoie”). Întrebarea „din ce cauză?” are răspuns doar în primul caz.
• Cauză sau timp. „Din cauza ploii” nu răspunde la „când?”, deși ploaia are loc la un moment dat.

Perechea de enunțuri „Am plecat devreme din cauza ploii” și „Am plecat devreme ca să prind trenul” se rezolvă prin întrebări: „de ce am plecat?” → „din cauza ploii” (cauză); „cu ce scop?” → „ca să prind trenul” (scop).

Exemplu lucrat: În care propoziție avem circumstanțial de cauză? a) A venit pentru a studia. b) Tremură de frig. c) A plecat spre casă. d) A lucrat două ore. În a, „pentru a studia” exprimă scopul; în c, „spre casă” arată direcția; în d, „două ore” arată durata. În b, „de frig” răspunde la „din ce cauză tremură?”. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Stabilim funcția lui „de oboseală” din „A adormit de oboseală”.

1. Predicatul este „a adormit”.
2. Întrebăm: „din ce cauză a adormit?” Răspunsul este „de oboseală”.
3. Proba: „A adormit pentru că era obosit” păstrează sensul.

Concluzie: „de oboseală” este circumstanțial de cauză.

Greșeli frecvente

• Greșit: „din cauza ploii” din „Am rămas acasă din cauza ploii” este circumstanțial de scop.
  Corect: Exprimă cauza deciziei; nu este un rezultat urmărit.
• Greșit: „De frig” din „Tremură de frig” este circumstanțial de mod.
  Corect: Arată cauza tremuratului, răspunzând la „din ce cauză?”.
• Greșit: „Din cauza ploii” este circumstanțial de timp, pentru că ploaia vine la un moment dat.
  Corect: Răspunde la „din ce cauză?”, deci este circumstanțial de cauză.

Înainte și după