Eseul argumentativ

Într-un eseu argumentativ susții o idee prin argumente explicate, nu prin simple preferințe. Formulezi teza, dezvolți două motive diferite, fiecare cu un exemplu, și închei printr-o concluzie care revine la teză. Fiecare paragraf aduce ceva nou. Când cerința indică un text, argumentarea se sprijină pe un detaliu din acel text și pe o experiență personală, de lectură sau culturală. Răspunsul respectă pragul de minimum 150 de cuvinte acolo unde cerința îl fixează.

Model rezolvat — întrebare de antrenament: „Pot gesturile mici să întărească o relație?” Textul-suport ales este „Bunica” de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Modelul folosește un detaliu din text și o experiență personală.

„Cred că gesturile mici pot întări o relație, deoarece arată o atenție pe care declarațiile generale nu o pot înlocui. În primul rând, un gest obișnuit poate transmite grijă fără explicații lungi. În textul «Bunica», bătrâna ține mâna în sân până când copilul ghicește ce dulce i-a adus, apoi îi dă părul în sus și îl sărută pe frunte. Aceste fapte simple conturează apropierea dintre ei. Copilul nu primește un sfat, ci trăiește jocul și mângâierea ei. Astfel, afecțiunea devine vizibilă printr-o acțiune concretă. În al doilea rând, atenția repetată poate face o persoană să simtă că este ascultată. Când pregăteam un concurs, un coleg mi-a adus notițele din ziua în care lipsisem și m-a întrebat ce anume nu înțeleg. Nu a rezolvat tema în locul meu, dar m-a ajutat să lucrez cu mai multă încredere. Am păstrat legătura tocmai fiindcă ajutorul lui a fost potrivit nevoii mele, nu o promisiune vagă. Prin urmare, relațiile se construiesc și prin gesturi discrete, repetate, care dau conținut grijii față de celălalt.”

Cum verifici textul înainte de predare: teza este clară; cele două argumente sunt diferite; fiecare argument are un exemplu; concluzia revine la teză. Dacă una lipsește, pierzi puncte.

Exemplu lucrat — verificare rapidă: teza „Gesturile mici contează” are argumentul 1 (grija se vede în fapte) și argumentul 2 (atenția dă încredere), fiecare cu un exemplu; concluzia revine la teză. Dacă ambele argumente ar spune același lucru, ar trebui schimbat unul dintre ele.

Barem și structură. Eseul de tip Bac (subiectul I B) se punctează pe criterii: opinia, două argumente enunțate, dezvoltarea lor, valorificarea textului dat, experiența personală sau culturală, concluzia, conectorii, normele limbii, ortografia, punctuația și așezarea în pagină, cu pragul de minimum 150 de cuvinte. Eseul are introducere (teza), cuprins (două argumente, fiecare într-un paragraf) și încheiere. Fiecare argument are trei părți: enunțarea, dezvoltarea cu exemplu și legătura cu teza.

Tipuri de dovezi. Programa de gimnaziu (clasa a VIII-a) distinge forța enunțurilor în argumentare: fapte, opinii, mărturii, concepții personale. Un fapt (o întâmplare din text) cântărește mai mult decât o opinie neargumentată. O mărturie (ce spune un personaj sau un martor) trebuie atribuită clar. O concepție personală se explică, nu se afirmă.

Valorificarea textului. Nu copiezi pasaje lungi. Folosești un detaliu și explici cum susține argumentul. Citatul, dacă îl folosești, este scurt și legat de idee. Experiența personală, culturală sau de lectură este a doua sursă de dovezi: o întâmplare trăită, o carte citită, un film. Ea trebuie să se lege logic de argument.

Contraargumentul. Poți prevedea o obiecție și o poți respinge cu „Unii spun că…, însă…”. Asta arată că ai privit problema din mai multe părți.

Exemplu lucrat — plan pentru „Contează mai mult efortul decât talentul?”:

1. Teza: efortul contează mai mult, deoarece rezultatele durabile apar prin muncă.
2. Argumentul 1: efortul dezvoltă o abilitate. Dovadă din text: în „Povestea lui Harap-Alb”, eroul trece probele cu ajutor și cu răbdare, nu doar prin însușiri date.
3. Argumentul 2: efortul oferă încredere. Dovadă personală: după ce am exersat săptămâni la pian, am cântat fără greșeli la concert.
4. Concluzia: talentul poate deschide un drum, dar efortul îl parcurge.

Exemplu lucrat — contraargument pentru eseul despre „Bunica”: Obiecția: „Unii spun că un gest mic nu înlocuiește o discuție deschisă.” Răspunsul: „Însă gestul și cuvântul se completează: în text, bunica nu explică în cuvinte ce simte, dar jocul cu mâna în sân și sărutul pe frunte îi arată copilului că este iubit.” Obiecția este enunțată corect, iar răspunsul se sprijină tot pe textul dat.

Exemplu lucrat — îndreptarea unui argument slab: „Cred că lectura e utilă, pentru că toată lumea spune asta.” Argumentul se sprijină pe opinia altora, nu pe o dovadă. Varianta corectată: „Cred că lectura e utilă, deoarece îmbogățește vocabularul. După ce am citit un capitol din «Amintiri din copilărie» de Ion Creangă, am aflat sensul mai multor cuvinte noi și le-am folosit apoi în compunerea mea.” Acum există un motiv și o dovadă personală.

Limbajul eseului este clar: propoziții complete, fără prescurtări și fără adresări către examinator. Evită formulele goale („în ziua de azi”) și alege cuvinte precise. Un argument bine scris are două-trei propoziții de explicație înainte de exemplu.

Greșeli frecvente

• Greșit: Al doilea argument repetă primul motiv cu alte cuvinte.
  Corect: Aleg un efect diferit și îl susțin cu alt exemplu.
• Greșit: Înșir conectori fără explicații.
  Corect: Arăt legătura dintre exemplu și teză.
• Greșit: Scriu teza la începutul eseului și nu mai revin la ea.
  Corect: Leg fiecare argument de teză și revin la ea în concluzie.
• Greșit: Povestesc textul în loc să-l folosesc ca dovadă.
  Corect: Aleg un singur detaliu și explic ce susține el.

Înainte și după