Ion

„Ion” de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, este un roman realist obiectiv despre pământ, avere și viața satului transilvănean. Acțiunea are loc în jurul satului Pripas. Ion al Glanetașului o iubește pe Florica, dar o curtează pe Ana, fiica bogatului Vasile Baciu, pentru a obține pământ. Alegerea rănește mai multe persoane și nu îi aduce împlinirea. Cele două părți, „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”, arată forțele care îl trag în direcții opuse. Naratorul urmărește și familia învățătorului Herdelea, nu numai viața lui Ion.

Romanul are 13 capitole: șase în „Glasul pământului” și șapte în „Glasul iubirii”. Incipitul urmărește un drum care pornește din „șoseaua ce vine de la Cârlibaba”, străbate Jidovița și, după Râpele Dracului, „dă buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline”. La marginea satului îl întâmpină o cruce cu un Hristos de tinichea, deci un spațiu precis și o comunitate întreagă. Hora de duminică arată ierarhia satului: Vasile Baciu îl umilește pe Ion, iar bogăția Anei devine miza unei căsătorii calculate. Ion o seduce, o obligă să suporte rușinea și folosește conflictul dintre familii pentru a obține pământul. În capitolul II, „Zvârcolirea”, naratorul spune: „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil”; în capitolul IX, „Sărutarea”, Ion își lipește buzele de pământul obținut. Ana se sinucide, iar copilul moare ulterior. Ion se întoarce spre Florica, acum soția lui George Bulbuc; George îl ucide. Ultima frază a romanului revine la drum — „Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început” — iar viața satului continuă după moartea personajului.

Ion este harnic și inteligent, dar își folosește energia pentru a controla oamenii. Ana este vulnerabilă între autoritatea tatălui și interesul lui Ion. Florica reprezintă iubirea pe care Ion o sacrifică inițial; George devine rivalul care îl omoară. Conflictul exterior cu Vasile Baciu și cu George Bulbuc este legat de conflictul interior dintre pământ și iubire, iar cele două se întrepătrund și duc la tragedie. Într-un eseu, fiecare trăsătură (realismul, tema pământului, personajul, perspectiva, relația incipit–final) se ilustrează cu un episod precis, nu cu rezumatul întregii acțiuni.

Familia Herdelea. Învățătorul Zaharia Herdelea și familia lui (soția Maria, fiicele Laura și Ghighi, fiul Titu) reprezintă intelectualitatea satului, cu aspirații mărunte și preocupări materiale. Preotul Belciug, simbol al autorității bisericești, se află în rivalitate cu Herdelea pentru influența din sat; această rivalitate arată încă un raport de putere în comunitate și completează lumea satului pe lângă destinul lui Ion.

Familiile lui Ion și Ana. Ion este fiul lui Alexandru Glanetașu și al Zenobiei, o familie săracă. Vasile Baciu este tatăl Anei, un om bogat, mândru și încăpățânat. Căsătoria dintre cei doi este legată de pământ, nu de sentiment.

Simboluri și motive. Drumul deschide și închide romanul și leagă satul de lumea din afară. Pământul este obiectul dorinței, cu valoare materială și simbolică. Crucea apare la marginea satului în primele pagini; în final, pe crucea de lemn apare din nou „Hristosul de tinichea”, iar Zăgreanu, noul învățător, rămâne în fața ei „cu capul gol”. Hora apare ca loc al comunității, iar casa arată statutul social.

Compoziția. Romanul are structură circulară: începe și se încheie cu drumul și cu crucea. Cele două părți au titluri care numesc cele două forțe ale conflictului, pământul și iubirea. Naratorul la persoana a III-a este obiectiv și urmărește mai multe planuri; ordinea cronologică este respectată, iar evenimentele se leagă cauzal.

Exemplu lucrat — iubirea pământului: în capitolul II, naratorul spune că „pământul i-a fost mai drag ca o mamă”. În capitolul IX, Ion stă în mijlocul delniței, iar lutul îl atrage „ca brațele unei iubite pătimașe”; apoi „se lăsă în genunchi” și își lipește buzele „cu voluptate de pământul ud”. Comparațiile cu mama și cu iubita arată că dorința de pământ ia locul sentimentelor. De aceea Ion își sacrifică relațiile pentru a obține proprietatea.

Exemplu lucrat — destinul Anei: Ana este aleasă pentru zestre, apoi disprețuită de Ion și de tatăl ei. Suferința ei arată costul uman al ambiției lui Ion. Sinuciderea Anei este punctul în care consecințele alegerii devin ireversibile.

Greșeli frecvente

• Greșit: Ion se căsătorește cu Ana pentru că o iubește.
  Corect: O alege pentru pământul familiei ei, deși o iubește pe Florica.
• Greșit: Romanul se termină odată cu moartea lui Ion, fără întoarcere la sat.
  Corect: Finalul revine la drumul și la comunitatea din incipit.
• Greșit: Ion este personajul pozitiv al romanului, pentru că muncește mult.
  Corect: Ion este harnic și inteligent, dar își folosește energia pentru a controla oamenii; alegerile lui duc la tragedie.

Înainte și după