Enigma Otiliei

„Enigma Otiliei” de G. Călinescu, publicat în 1938, este un roman realist de tip balzacian. Felix Sima, tânăr din Iași, vine la București să urmeze Medicina și locuiește la unchiul și tutorele său, Costache Giurgiuveanu, bătrân avar. În casa de pe strada Antim îi cunoaște pe Otilia, fiica vitregă a lui Costache, pe moșierul Leonida Pascalopol și pe familia Tulea, care așteaptă moștenirea. Tema centrală este lupta pentru avere, însoțită de formarea lui Felix și de dificultatea de a înțelege un om numai din părerile altora.

Acțiunea. Romanul are 20 de capitole, iar acțiunea începe în iulie 1909. Felix este primit cu neîncredere de Costache, a cărui replică, „Aici nu stă nimeni”, îi arată din prima clipă teama și avariția. Aglae Tulea, sora lui Costache, vrea averea fratelui ei și își plasează copiii: Olimpia se căsătorește cu Stănică Rațiu, Aurica își caută un soț, iar Titi rămâne sub aripa mamei. Simion, soțul Aglaei, își pierde mințile și este dus la sanatoriu. Pascalopol, prieten al familiei, o protejează pe Otilia. Costache moare în urma unui atac, chiar când Stănică îi fură banii ascunși. Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă la Paris, iar Felix devine medic și profesor universitar. Într-o întâlnire târzie, Pascalopol îi spune că Otilia a divorțat de el și s-a măritat cu un om bogat din Buenos Aires; fotografia ei nu mai păstrează nimic din fata de odinioară. Felix revine la casa din incipit, așa că romanul are structură circulară, iar locul rămas gol arată trecerea timpului.

Conflictele. Conflictul exterior este lupta pentru moștenirea lui Costache. Conflictul afectiv îl privește pe Felix, prins între iubirea pentru Otilia și drumul său profesional.

Trăsăturile balzaciene. Descrierea amplă a locului (strada Antim, casa lui Costache) fixează mediul social înainte ca personajele să acționeze. Personajele sunt tipuri sociale: avarul (Costache), arivistul (Stănică Rațiu), „baba absolută” (Aglae Tulea), fata bătrână (Aurica), moșierul rafinat (Pascalopol), tânărul în formare (Felix). Naratorul omniscient explică mediul și motivele faptelor, iar intriga de moștenire îi pune pe toți în raport cu averea.

Spațiul. Casa lui Costache, veche și neîngrijită, se opune atmosferei rafinate de la moșia lui Pascalopol. Spațiile arată categorii sociale: orașul grăbit, casa familiei, moșia aristocratică.

Titlul. Otilia nu are o singură față: față de Felix este tandră, față de Pascalopol prudentă, față de Aglae disprețuitoare. Felix, Pascalopol și rudele o văd diferit, iar naratorul nu o definește o dată pentru totdeauna. De aceea titlul vorbește despre o enigmă.

Exemplu lucrat 1 — portretul ca mijloc de caracterizare. Prima oară, Felix o vede pe Otilia astfel: „fata părea să aibă vreo 18-19 ani”, are „ochii foarte albaștri” și arată „copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă”, dar trupul ei are „o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie”. Pași: (1) separi detaliile fizice (vârsta, ochii, buclele); (2) observi contrastul dintre „copilăroasă” și „stăpânire desăvârșită de femeie”; (3) legi contrastul de titlu: portretul anunță un personaj în care joaca și luciditatea coexistă.

Exemplu lucrat 2 — caracterizarea prin fapte. Costache cumpără material demolat, mai ieftin, și încearcă la mai multe farmacii ca să afle unde un medicament costă cu câțiva bani mai puțin. Pași: (1) alegi faptele; (2) numești trăsătura pe care o dovedesc (avariția); (3) arăți că narațiunea nu o afirmă doar, ci o demonstrează prin comportament, ca în tehnica balzaciană.

Greșeli frecvente

• Greșit: Otilia este fiica lui Costache Giurgiuveanu.
  Corect: Este fiica lui vitregă, orfană, crescută în casa lui.
• Greșit: Romanul se termină cu Felix și Otilia formând un cuplu.
  Corect: Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă la Paris; mai târziu ajunge căsătorită în Buenos Aires.
• Greșit: Costache moare liniștit, din cauza bătrâneții.
  Corect: Moare în urma unui atac, în timp ce Stănică Rațiu îi fură banii.
• Greșit: Simion Tulea se retrage de bunăvoie din viața familiei.
  Corect: Își pierde mințile și este dus la sanatoriu de Aglae, ajutată de Stănică și de Weissmann.

Înainte și după