Luceafărul, de Mihai Eminescu: rezumat

Rezumatul pe scurt

O fată de împărat, frumoasă și singură, privește în fiecare seară Luceafărul de la fereastră și îl cheamă în vis. El coboară de două ori, o dată născut din ape, a doua oară din foc, dar fata îl respinge, pentru că el este nemuritor și rece, iar ea muritoare. Îi cere să se facă muritor ca să o poată iubi. Între timp, Cătălin, un paj îndrăzneț, o ia în brațe și îi propune să fugă împreună. Luceafărul străbate cerul până la Părintele ceresc și îl roagă să-l dezlege de nemurire, dar nu primește ce cere. Când se întoarce, o vede pe fată cu Cătălin. Ea îl cheamă iar, dar el îi spune că rămâne nemuritor și rece.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Mihai Eminescu”.

Rezumatul pe capitole

Tabloul I: chemarea Luceafărului

Fata unui împărat privește seara Luceafărul de la fereastră, iar el o urmărește de sus, îndrăgostit. Într-o noapte ea îl cheamă în somn. Luceafărul coboară ca un tânăr palid, născut din ape, și spune: „Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă.” (Wikisource) Fata îl respinge, fiindcă el este mort, iar ea vie. A doua oară vine din foc, ca un chip întunecat, dar fata îi răspunde că nu-l poate înțelege și că, pentru a-l iubi, el ar trebui să se coboare pe pământ și să fie muritor. Luceafărul se hotărăște să ceară să fie dezlegat de nemurire.

Tabloul II: Cătălin și Cătălina

Între timp, la curte, Cătălin, un paj viclean și îndrăzneț, băiat din flori și de pripas, o pândește pe fată, care a devenit frumoasă. O prinde într-un ungher și îi cere un sărut. Ea îi răspunde că îl cunoaște de mic, dar că o chinuie dorul de Luceafărul pe care nu-l poate ajunge. Cătălin îi spune că sunt amândoi tineri, că se potrivesc și că ar putea fugi în lume, unde ea își va uita dorul de părinți și visul de luceferi.

Tabloul III: zborul spre Părintele ceresc

Luceafărul pornește prin spațiu și vede, în jurul lui, izvorând lumini până la marginea fără hotar. Ajuns acolo, îi cere Părintelui ceresc să-l dezlege de nemurire și să-i dea o singură oră de iubire. Părintele îi răspunde că oamenii se nasc spre a muri, iar el, Hyperion, va rămâne mereu pe cer. Se oferă să-i dea înțelepciune, puterea de a mișca munții sau pământul în bucăți, dar nu și moartea. Îl trimite înapoi, să vadă ce-l așteaptă pe pământ.

Tabloul IV: întoarcerea

Luceafărul se întoarce în locul lui de pe cer, într-o seară cu lună. Sub teii înfloriți, doi tineri stau singuri: fata și Cătălin, care îi cere să-și odihnească capul pe sânul ei și îi spune că ea este iubirea lui de-ntâi. Fata ridică ochii, îl vede pe Luceafăr și îl cheamă iarăși, ca la început. Luceafărul tremură ca înainte, dar nu mai cade în mări. Îi răspunde că ei trăiesc într-un cerc strâmt, iar el se simte „nemuritor și rece” (Wikisource).

Personajele

• Luceafărul (Hyperion) — astrul nemuritor care se îndrăgostește de o muritoare și se întoarce în lumea lui.
• Fata de împărat (Cătălina) — cea care îl cheamă din vis, dar alege un iubit muritor.
• Cătălin — pajul de la curte, îndrăzneț, care o cucerește pe fată.
• Părintele ceresc — ființa căreia Luceafărul îi cere să-l dezlege de nemurire.

Întrebări frecvente