Simbolismul

Simbolismul este un curent poetic afirmat în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea; Jean Moréas îi publică manifestul în „Le Figaro” în 1886. Charles Baudelaire deschide direcția prin „Florile răului” (1857), unde apare sonetul „Corespondențe”. Paul Verlaine cere muzicalitate în „Arta poetică”, scrisă în 1874 și publicată în volum în 1884. În România, Alexandru Macedonski publică articolul „Poezia viitorului” (15 iulie 1892), George Bacovia debutează în volum cu „Plumb” (1916), iar Ion Minulescu dezvoltă romanța în „Romanțe pentru mai târziu” (1908).

Principii. Sugestia: poetul nu numește direct starea, ci o face simțită prin imagini. Simbolul: un obiect sau o imagine capătă un sens mai larg decât cel propriu. Muzicalitatea: sunetul cuvintelor, repetiția și ritmul creează starea; Verlaine o formulează în primul vers al „Artei poetice”: „De la musique avant toute chose”. Corespondențele: între lumea fizică și cea spirituală, ca și între senzații, există legături. Sonetul lui Baudelaire începe cu versul „La Nature est un temple où de vivants piliers”, prin care natura devine un loc plin de semne. Sinestezia: o senzație este descrisă prin termenii alteia. Expresii uzuale precum „glas cald” sau „culoare țipătoare” sunt sinestezii consacrate; în poezia simbolistă ele sunt construite și au rol de sugestie.

Simbolismul românesc. Macedonski este teoreticianul grupului: în „Poezia viitorului” (1892) propune ca model poezia lui Baudelaire, Mallarmé, Maeterlinck și Moréas. Bacovia scrie poezia singurătății, a spațiilor provinciale închise, a ploii și a frigului. Minulescu preferă romanța și obiectele repetate, cu un ton de poveste exotică.

Exemplu lucrat — „Plumb” de Bacovia. Poemul are două strofe de patru versuri. Expresia „de plumb” apare de șase ori: „sicriele de plumb”, „flori de plumb”, „coroanele de plumb” în prima strofă, „amorul meu de plumb”, „flori de plumb”, „aripile de plumb” în a doua. Repetiția mută greutatea metalului de la sicrie la iubire și la aripi, deci de la moarte la sentiment. Cadrul este un cavou („Stam singur în cavou”), iar refrenele „și era vânt” și „și era frig” sugerează izolarea fără explicație declarativă. Concluzie: plumbul devine simbol al apăsării, construit prin repetiție și prin spațiul închis.

Exemplu lucrat — „Lacustră” de Bacovia. „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând” personifică ploaia: lumea fizică „plânge”. Locuințele lacustre sunt un loc al fragilității, iar neliniștea apare în versul „Că n-am tras podul de la mal”. Poemul reia la final primul vers, ceea ce dă impresia de obsesie. Simbolul nu este lacul în sine, ci starea de nesiguranță pe care o creează ploaia continuă.

Exemplu lucrat — „Romanța cheii” de Minulescu. Versul „Cheia ce mi-ai dat aseară” se repetă, iar cheia pierdută devine obiectul în jurul căruia se construiește pierderea iubirii. Refrenul de romanță și obiectul revenit sugerează pierderea fără să o explice.

Simbolismul european: Mallarmé și Rimbaud. Ca studiu de caz, te oprești la Verlaine, Mallarmé și Rimbaud și la artele lor poetice. Pentru Stéphane Mallarmé poezia nu numește obiectul, ci îl sugerează: într-un interviu din 1891 (Jules Huret), el spune că a numi un obiect înseamnă a suprima mare parte din plăcerea poemului, care stă în a ghici treptat. Poemul „Brise marine” (1865) începe cu versul „La chair est triste, hélas ! et j’ai lu tous les livres”: oboseala de cărți și dorința de evadare sunt sugerate prin imaginea mării și a corabiei, nu declarate ca teorie. Arthur Rimbaud vede în poet un „văzător” (voyant), ideea din „Scrisoarea văzătorului” (1871). Sonetul „Voyelles” (publicat în 1883) asociază vocalele cu culori: „A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu”. Aici sinestezia este principiu de construcție: sunetul se vede, iar culoarea se aude. Cele trei arte poetice se completează: Verlaine cere muzica înaintea oricărui alt lucru, Mallarmé cere sugestia, Rimbaud cere vedere nouă prin deregularea simțurilor.

Citirea unui poem simbolist are trei pași: 1) identifici cuvintele care revin (repetiția); 2) vezi ce stare creează imaginile (apăsare, frică, singurătate); 3) explici cum se leagă simbolul de titlu și de spațiu. Simbolul nu are sens fix: plumbul poate însemna greutate, moarte sau izolare, în funcție de poem. De aceea analiza arată cum este construit sensul în poemul dat, nu traduce simbolul printr-un singur cuvânt.

Greșeli frecvente

• Greșit: Simbolul este un cod cu o singură traducere fixă.
  Corect: Sensul se construiește din repetiții și asocieri în poem.
• Greșit: Sinestezia este sinonimă cu orice comparație.
  Corect: Ea asociază senzații ale unor simțuri diferite.
• Greșit: Simbolismul este identic cu romantismul, pentru că amândouă exprimă sentimente.
  Corect: Simbolismul exprimă starea prin sugestie, simbol și muzicalitate, nu prin declarație directă.

Înainte și după