Drama

Drama este specia genului dramatic care dezvoltă conflicte grave și îmbină tragicul cu comicul. Amestecul este definitoriu încă din romantism: Victor Hugo îl susține în prefața la „Cromwell” (1827), unde pune alături sublimul și grotescul. Drama este construită pentru scenă prin acte, scene, dialog și indicații scenice. Lucian Blaga publică „Meșterul Manole” în 1927, iar Camil Petrescu scrie „Jocul ielelor”, dramă a confruntării dintre absolutul moral și compromis, reeditată de autor în 1946.

Trăsăturile dramei.

1. Conflictul grav, în care sunt în joc valori fundamentale: adevăr, datorie, iubire, creație.
2. Amestecul tragicului și al comicului, programul romantic al dramei.
3. Personajul puternic, pus în situația de a alege.
4. Replicile și monologul, prin care se vede lupta interioară.
5. Didascaliile, care indică starea personajelor, decorul și mișcarea.

Conflictul poate fi exterior (între personaje sau între personaj și societate) sau interior (între două valori ale aceluiași personaj). Într-o dramă, cele două tipuri se pot combina.

Specii și exemple.

• Drama istorică pune în scenă personalități și momente din istoria națională: „Apus de soare” (1909) de Barbu Ștefănescu Delavrancea evocă sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare.
• Drama de idei discută valori și alegeri morale: „Jocul ielelor” de Camil Petrescu.
• Drama mitică sau filosofică reia un mit și îl dezvoltă simbolic: „Meșterul Manole” de Lucian Blaga pornește de la legenda zidirii mănăstirii de la Argeș.

Programul romantic. În prefața la „Cromwell”, Victor Hugo susține că arta trebuie să înfățișeze omul întreg, cu sublim și grotesc deopotrivă. De aceea drama nu păstrează separarea strictă a tragicului de comic, cum o cerea tragedia clasică.

Diferența față de tragedie. Tragedia are eroi care cad din cauza unei soarte fatale, iar finalul este dezastruos. Drama poate avea final tragic, dar include și elemente comice sau cotidiene și personaje obișnuite.

Exemplu lucrat — conflictul din „Meșterul Manole”.

1. Manole vrea să ridice o biserică; legenda cere ca zidul să fie sprijinit printr-o jertfă.
2. Jertfa este soția lui, Mira: valoarea creației intră în conflict cu valoarea iubirii.
3. Conflictul este interior, pentru că Manole poartă în sine ambele valori; nu un adversar exterior care trebuie înfrânt.
4. Concluzie: piesa este dramă mitică, iar tensiunea vine din alegerea imposibilă, nu din intrigă.

Exemplu lucrat — alegerea în „Jocul ielelor”. Gelu Ruscanu caută dreptatea absolută, dar se lovește de compromisurile politice ale celor din jur. Alegerea lui nu este între bine și rău evident, ci între principiu și eficiența politică. Replicile în care își apără poziția arată ruptura interioară și fac din el personaj dramatic, nu simplă victimă.

Exemplu lucrat — registrul în „Apus de soare”. Piesa evocă ultimele zile ale unui domnitor bătrân, preocupat de viitorul țării. Tonul este solemn, iar replicile sunt rostite cu gravitate. Ca să arăți că textul este dramă, nu doar scenă istorică, indici conflictul: dorința domnitorului de a lăsa o țară întărită față de slăbiciunea trupului și de neînțelegerile din jur.

Greșeli frecvente

• Greșit: Drama este orice piesă cu final trist.
  Corect: Contează conflictul grav și amestecul tragicului cu comicul; tonul trist singur nu definește drama.
• Greșit: Amestecul registrelor apare abia în drama contemporană.
  Corect: El este afirmat în programul romantic al lui Hugo din 1827.
• Greșit: Drama este același lucru cu tragedia.
  Corect: Tragedia are final dezastruos prin soartă fatală; drama poate avea final tragic, dar admite elemente comice și personaje obișnuite.

Înainte și după