Balada, meditația și elegia

Trei specii se deosebesc după ce domină în text. Balada este o poezie epică: are acțiune, personaje și, adesea, dialog. Meditația dezvoltă o reflecție gravă despre timp, istorie sau destin. Elegia exprimă melancolie, durere ori regret, de obicei prin „eu”. Exemple: balada populară „Miorița”, culeasă de Vasile Alecsandri, și balada cultă „Moartea lui Fulger” de George Coșbuc (volumul „Balade și idile”, 1893); meditațiile „Scrisoarea I” (Mihai Eminescu, 1881) și „Umbra lui Mircea. La Cozia” (Grigore Alexandrescu); elegiile „Mai am un singur dor” (Eminescu, 1883) și „O, mamă…” (Eminescu).

Balada populară are autor anonim și circulă în variante orale. În „Miorița”, doi ciobani plănuiesc să-l ucidă pe al treilea, ciobanul moldovean, pentru turmele lui. Mioara năzdrăvană îl avertizează, iar ciobanul acceptă moartea și o transformă în „nuntă mare”, cerând să fie îngropat lângă stână. Elementele epice sunt acțiunea și personajele; elementele lirice sunt adresările și tonul de cântec, de aceea balada populară se numește uneori baladă epico-lirică.

Balada cultă are autor identificabil și text fixat. „Moartea lui Fulger” de George Coșbuc începe cu un sol care aleargă pe cal și duce regelui vestea morții celui mai bun dintre eroi („Pe Fulger mort!”), apoi urmărește reacția regelui și a doamnei, care aleargă prin iatacuri și blestemă. Firul narativ și personajele sunt epice; plânsul doamnei aduce un ton liric.

Meditația este o specie lirică în care eul liric reflectă asupra unor idei mari: timp, moarte, istorie, creație. Folosește tonul grav, interogația retorică și antiteza dintre trecut și prezent. „Scrisoarea I” se deschide cu o privire asupra începutului universului, apoi trece la destinul omului, iar finalul accentuează caracterul trecător al vieții.

Elegia este o specie lirică a regretului și a melancoliei, exprimate frecvent prin persoana I și prin motivul trecerii timpului. „Mai am un singur dor” exprimă dorința omului de a muri într-un loc liniștit, în mijlocul naturii; tonul este resemnat, iar imaginile sunt legate de codru, mare și seară.

Cum le deosebești. Balada: poveste în versuri, cu personaje. Meditația: reflecție gravă pe o temă generală. Elegia: durere sau regret exprimate prin „eu”. Trăsăturile se pot combina, dar încadrarea urmărește dominanta operei.

Exemplu lucrat — „Moartea lui Fulger”: identificăm firul narativ (solul aduce vestea, regele și doamna reacționează), personajele (solul, regele, doamna, Fulger mort), autorul cunoscut (Coșbuc) și textul fixat. Doamna se adresează în versuri celui pierdut, dar textul este organizat de întâmplarea relatată, nu de plânsul ei. Dominanta este epică, deci poemul este baladă cultă.

Exemplu lucrat — „Miorița” ca baladă populară: textul are acțiune (complotul celor doi ciobani), personaje (ciobanul, mioara) și dialog (avertismentul mioarei și răspunsul ciobanului). Autorul este anonim, iar textul circulă în variante, deci este baladă populară. Ciobanul își transformă moartea în nuntă cosmică, dând poemului sens simbolic.

Exemplu lucrat — elegie sau meditație: în „Scrisoarea I”, întrebarea „Fu prăpastie? genune?” deschide reflecția asupra începutului universului, iar succesiunea trecut–prezent–viitor și tonul grav fac din poem o meditație. În „O, mamă…”, adresarea „O, mamă, dulce mamă” exprimă regretul și dă versurilor un ton elegiac. Deși ambele au teme legate de moarte, specia depinde de modul în care este exprimată ideea: prin reflecție generală sau prin regretul personal. Fragmentele citate sunt în „Scrisoarea I” și „O, mamă…”.

Greșeli frecvente

• Greșit: Balada este lirică fiindcă are versuri.
  Corect: Firul narativ și personajele îi dau caracter epic.
• Greșit: Orice poezie tristă este elegie.
  Corect: Poezia este elegie când regretul sau durerea eului liric organizează întregul text.
• Greșit: Elegia și meditația sunt aceeași specie, pentru că amândouă vorbesc despre moarte.
  Corect: Elegia exprimă regret și durere; meditația dezvoltă o reflecție gravă asupra unor idei generale.
• Greșit: „Miorița” și „Moartea lui Fulger” sunt amândouă balade populare.
  Corect: „Miorița” are autor anonim și variante; „Moartea lui Fulger” are autor cunoscut (Coșbuc), deci este baladă cultă.

Înainte și după