Sensul cuvântului

Un cuvânt capătă înțelesul potrivit în propoziția în care apare. Citește toată propoziția, nu numai cuvântul subliniat. Un dicționar îți arată sensurile posibile, dar tu alegi sensul care se potrivește cu ce spune textul. Același cuvânt poate numi lucruri diferite în situații diferite.

În „Am pus cheia în ușă”, „cheie” este obiectul de metal care încuie sau descuie. În „Cheia exercițiului este atenția”, cuvântul arată ceea ce ajută la rezolvare (în DEX, sensul figurat „cale de urmat”). În „Gura copilului este roșie”, „gură” este organul de pe față; în „gura vasului” sau „gura beciului”, cuvântul numește, prin asemănare, deschizătura prin care se intră sau se introduce ceva.

În „Izvorul curge repede”, „izvor” numește apa care iese din pământ; în „Bunica este un izvor de povești”, cuvântul arată de unde vin multe povești. Cuvintele din jur aleg înțelesul potrivit; un singur cuvânt, citit izolat, nu ajunge.

Pentru a găsi sensul potrivit, folosește trei pași. Mai întâi citești propoziția întreagă. Apoi cauți cuvintele din jur care arată despre ce se vorbește. La sfârșit verifici sensul pe care l-ai ales, înlocuind cuvântul cu o explicație scurtă; dacă propoziția are în continuare sens, ai ales bine. Când nu ești sigur, citește definițiile din dicționar și alege-o pe cea care se potrivește cu propoziția ta. Dacă ai un cuvânt nou, uită-te la cuvintele de lângă el: ele sunt „indicii” pentru înțeles.

Citește două propoziții cu același cuvânt și explică sensul lui în fiecare. Încearcă să îl înlocuiești cu o formulare apropiată; dacă propoziția nu mai are sens, caută altă explicație.

La liceu, separă sensul de bază, sensul secundar stabilizat și folosirea figurată. În „gura copilului”, cuvântul are sens de bază (DEX: „cavitate din partea anterioară a capului”); în „gura beciului” și „gura sobei”, are sens secundar, obținut prin analogie (DEX: „deschizătură a unui obiect, a unei încăperi”). „Gură de aur” valorează figurat. În dicționar, sensurile sunt înregistrate la același articol când sunt înrudite. O înlocuire cu o explicație verifică interpretarea fără a schimba mesajul.

Sensul unui cuvânt are mai multe straturi. Denotația este sensul de bază, obiectiv, consemnat în dicționar: „lup” = mamifer carnivor sălbatic. Conotația este sensul adăugat de context, de vorbitor sau de cultură: DEX consemnează pentru „lup” și sensul figurat „om hrăpăreț și crud”, iar „lup singuratic” adaugă ideea de izolare. Textele științifice și cele administrative folosesc, de regulă, denotația; textele literare și cele publicistice folosesc și conotația.

Nu orice cuvânt cu mai multe sensuri este polisemantic. Polisemia înseamnă un singur cuvânt cu sensuri înrudite („gură”: organ, apoi deschizătură). Omonimia înseamnă două cuvinte diferite, cu aceeași formă și cu origini diferite: „lac” („întindere de apă”, din lat. lacus) și „lac” („soluție pentru vopsit”, din germ. Lack) au articole separate. Proba este legătura dintre sensuri: dacă se poate trece de la unul la celălalt prin asemănare sau extindere, cuvântul este polisemantic.

Definiția din dicționar are, de regulă, două părți: genul proxim (clasa mai largă) și diferența specifică (ce deosebește obiectul de celelalte din clasă). De exemplu, „scaun” = „mobilă (gen proxim) pe care poate să stea o singură persoană (diferența specifică)”. O definiție bună nu repetă cuvântul definit și nu e mai largă sau mai îngustă decât sensul.

Exemplu lucrat: Stabilim sensul lui „frunte” în „Are fruntea înaltă” și în „în fruntea clasei”.

1. Căutăm în dicționar: primul sens al lui „frunte” este „partea superioară a feței, cuprinsă între sprâncene și păr”.
2. A doua propoziție nu vorbește despre față, ci despre poziția de început, de conducere.
3. Sensul figurat este „primul loc, locul de conducere”.

Concluzie: cuvântul are în dicționar mai multe sensuri, iar contextul îl alege pe cel potrivit.

Exemplu lucrat: Se cere definiția cuvântului „bibliotecă”.

1. Alegem genul proxim: „instituție” sau „încăpere”.
2. Adăugăm diferența specifică: „în care sunt păstrate cărți pentru împrumut și lectură”.
3. Definiția rezultată: „Instituție sau încăpere în care sunt păstrate și puse la dispoziție cărți.” Verificare: definiția nu conține cuvântul definit și poate înlocui cuvântul „bibliotecă” în propoziția „Elevii merg la bibliotecă”.

Sensul de bază este cel mai concret și cel mai frecvent; sensurile derivate apar prin extindere sau prin transfer de la el, iar în dicționar ordinea lor urmează de obicei această ierarhie. Pentru a alege un sens în text, elimini mai întâi sensurile care contrazic contextul, apoi verifici sensul rămas prin înlocuire cu definiția lui. Verificarea prin înlocuire este mai sigură decât impresia că „sună bine”.

La un item de lexic, ți se dă un cuvânt într-un enunț și patru definiții; trebuie să alegi definiția care se potrivește. Procedează în trei pași: citește enunțul, elimină definițiile care nu au legătură cu contextul, apoi verifică prin înlocuire. Atenție la definițiile pentru sensuri existente, dar nepotrivite în enunț.

Exemplu lucrat: În enunțul „Instanța a pronunțat sentința”, ce înseamnă „a pronunța”? a) a rosti sunete, b) a da o hotărâre oficială, c) a accentua o silabă, d) a citi cu voce tare. Contextul „instanța”, „sentința” arată un sens juridic (DEX: „a da o hotărâre, o sentință judecătorească”). Răspuns: b. Celelalte definiții sunt sensuri reale ale cuvântului sau ale unor cuvinte apropiate, dar nu se potrivesc contextului.

Exemplu lucrat: În „Au ajuns la gura beciului”, ce înseamnă „gura”? a) cavitatea de pe față, prin care mănâncă omul, b) deschizătura prin care se intră în beci, c) vorbirea cuiva, d) un curs de apă care se varsă. „Beci” nu are gură ca organ al corpului, deci a nu se potrivește; c și d nu au legătură cu un loc. Sensul prin analogie, „deschizătură”, este cel din varianta b. Răspuns: b.

Variantele greșite dintr-un item de acest tip sunt, de obicei, definiții reale ale aceluiași cuvânt, potrivite altor contexte. De aceea nu alegi definiția pe care o știi prima, ci pe cea care păstrează sensul enunțului când o pui în locul cuvântului. La definiții, observă și forma: definiția unui substantiv este un substantiv sau o sintagmă nominală („încăpere în care...”), iar definiția unui verb este un verb la infinitiv („a rosti...”).

Fișe de lucru: sensul cuvântului

Două fișe despre sensul cuvântului, cu exerciții de alegere și de scriere. Fiecare fișă are șase sarcini și cheia pe ultima pagină a PDF-ului.

• 

  Sensul cuvântului — exerciții

  Deschide fișa
• 

  Sensul cuvântului — aplică ce ai învățat

  Deschide fișa

Greșeli frecvente

• Greșit: „Cheia exercițiului este atenția” înseamnă că exercițiul are o cheie metalică.
  Corect: „Cheia” înseamnă aici elementul decisiv.
• Greșit: „Izvor de povești” din „Bunica este un izvor de povești” numește apă curgătoare.
  Corect: Aici „izvor” arată că bunica spune multe povești.
• Greșit: În „gura vasului”, „gură” înseamnă organul cu care mănâncă vasul.
  Corect: Cuvântul are un sens prin analogie: deschizătura prin care se introduce ceva.
• Greșit: Un cuvânt are un singur sens, cel din prima definiție a dicționarului.
  Corect: Mai multe sensuri pot fi corecte; alegi sensul care se potrivește cu propoziția.

Înainte și după