Registre lingvistice

Alegem cuvintele după persoana căreia îi vorbim și după împrejurare. Registrele se așază pe o scară de la mai puțin la mai mult îngrijit:

• limbajul familiar este cel din familie și dintre prieteni („Fii atent!”, „Hai!”);
• limbajul colocvial este cel al conversației obișnuite, mai puțin îngrijit decât cel scris;
• limbajul popular păstrează forme și expresii tradiționale, precum „oleacă” pentru „puțin”;
• limbajul standard (cultivat) este cel al școlii, al presei și al instituțiilor: „Vă rog să îmi confirmați întâlnirea”;
• limbajul oficial (administrativ) folosește formule fixe: „în conformitate cu”, „se aprobă”, „prin prezenta”.

Alături de ele există limbajul de specialitate, argoul și jargonul. Termenii proprii unei profesii aparțin limbajului de specialitate: un medic care spune „diagnostic” folosește terminologie, necesară profesiei. Argoul cuprinde expresii convenționale ale unui grup restrâns, ca „a ciordi” (a fura). Jargonul este limbajul unui grup profesional sau social care vrea să se distingă de masa vorbitorilor, prin abundența cuvintelor specializate sau pretențioase, de obicei împrumutate, greu de înțeles pentru cei din afara grupului: „meeting”, „deadline” și „feedback” folosite în loc de „ședință”, „termen” și „părere” în conversația dintr-un birou. Niciun registru nu se recunoaște sigur după un singur cuvânt scos din context.

„Ne vedem mâine?” se potrivește între colegi. „Vă rog să confirmați întâlnirea de mâine” se potrivește într-un mesaj formal. Registrul nu este o etichetă pentru un cuvânt izolat, ci o alegere potrivită situației: „Salut!” este potrivit între colegi, dar nu într-o cerere către inspectorat.

Scrie același anunț pentru un prieten și pentru un profesor. Compară adresarea și vocabularul. Verifică dacă ambele variante păstrează informația de bază.

Exemplu lucrat: Rescriem același mesaj în trei registre. Informația este „Nu pot veni mâine la ora 10.”

1. Familiar: „Nu pot veni mâine la zece, iartă-mă!”
2. Standard: „Nu pot veni mâine la ora 10. Vă rog să mă scuzați.”
3. Oficial: „Vă comunic că nu pot participa mâine, la ora 10, și vă solicit reprogramarea întâlnirii.”

Concluzie: informația este aceeași, dar adresarea, formulele de politețe și structura se schimbă după relație și scop.

Registrele se deosebesc după trei criterii: relația dintre vorbitori (apropiată sau formală), scopul comunicării (a informa, a cere, a convinge) și canalul (oral sau scris). „Ne vedem la trei” este colocvial între prieteni; „Vă rog să confirmați programarea de la ora 15” aparține registrului îngrijit, potrivit unei instituții. Limbajul popular păstrează cuvinte și forme tradiționale ale vorbirii rurale; limbajul cult folosește vocabular îngrijit și neologisme; limbajul profesional folosește termeni de specialitate. Argoul are caracter expresiv și deseori glumeț, însă nu este potrivit în comunicarea oficială. Jargonul nu se confundă cu terminologia: un termen necesar profesiei, ca „diagnostic”, este terminologie, iar jargonul apare când cuvintele grupului se folosesc în locul celor obișnuite, în fața celor din afara lui. De aceea jargonul îngreunează lectura într-un text destinat copiilor sau publicului larg.

Registrul se ajustează prin lexic („a achita” față de „a plăti”), prin morfologie (forma de politețe „dumneavoastră” față de „tu”), prin sintaxă (fraze complete față de enunțuri eliptice) și prin ton. Într-un text, schimbarea registrului poate fi intenționată. În „O scrisoare pierdută”, polițaiul Pristanda spune: „Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică”. Expresia administrativă „după buget” stă lângă două forme deformate: „famelie” (pentru „familie”) și „renumerație” (pentru „remunerație”, singura formă din DEX). Personajul vrea să vorbească oficial, dar deformează cuvintele pe care încearcă să le folosească, iar contrastul dintre registrul oficial și vorbirea lui produce efect comic. Textul este în ediția Wikisource.

Registrul se poate observa în patru indicii. Primul: adresarea („tu” față de „dumneavoastră”). Al doilea: salutul și încheierea („Pa!” față de „Cu stimă,”). Al treilea: alegerea verbelor („a lua” față de „a achiziționa”). Al patrulea: lungimea și complexitatea frazei. Când schimbi registrul, schimbi toți acești indicatori împreună, nu doar un cuvânt.

Exemplu lucrat: Încadrăm replicile: „Hai, mă, că întârziem!”, „Vă rog să urcați în autobuz” și „Se informează publicul că autobuzul pleacă la ora 8”. Prima este familiară (interjecția „mă”, imperativul „hai”). A doua este standard, politicoasă, adresată unei persoane. A treia este oficială, impersonală și cu formulă fixă („se informează publicul”). Concluzie: situația și destinatarul hotărăsc registrul.

Exemplu lucrat: Alegem formula potrivită într-un e-mail către directorul liceului: a) „Salut, domnule director, aveți un minut?” b) „Bună ziua, domnule director, vă rog să-mi acordați o audiență.” Mesajul este adresat unei autorități, deci cere registrul oficial-standard: varianta b. Varianta a este familiară și nu se potrivește relației dintre elev și director.

Exemplu lucrat: Distingem argoul de jargon și de terminologie în trei enunțuri: a) „A ciordit portofelul.” b) „Trebuie să ne încadrăm în deadline.” c) „Pacientul are un diagnostic clar.” În a, „a ciordi” este expresie convențională, argotică, pentru „a fura”. În b, „deadline” este cuvânt împrumutat, folosit în locul lui „termen”, ca semn al unui grup de birou: jargon. În c, „diagnostic” este termen de specialitate, necesar profesiei și înțeles de publicul larg: nu este jargon.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Ce faci, boss?” într-o cerere oficială.
  Corect: Folosește o formulă de adresare potrivită instituției.
• Greșit: „Salut” este greșit în orice conversație.
  Corect: Este potrivit între persoane apropiate.
• Greșit: Argoul este limbajul tuturor tinerilor.
  Corect: Argoul este vocabularul convențional al unui grup restrâns; mulți tineri folosesc și limbajul standard.
• Greșit: Orice termen de specialitate este jargon.
  Corect: Terminologia profesională este necesară; jargonul înseamnă cuvintele unui grup, folosite pentru distincție sau în fața celor din afara grupului.

Înainte și după