Împrumuturile lexicale

Limbile își împrumută cuvinte prin contactul dintre oameni. Un împrumut lexical este un cuvânt preluat din altă limbă și integrat în vocabular. Româna are împrumuturi vechi din slavă („prieten”, „boier”), maghiară („oraș”, „vamă”), turcă („ciorbă”, „papuc”), greacă („folos”) și germană („cartof”, „șurub”), dar și împrumuturi mai noi din franceză („birou”, „bluză”) și engleză („fotbal”, „meci”). Vechimea unei intrări nu se ghicește după cât de des folosim astăzi cuvântul. Cuvintele se împrumută pentru că vorbitorii intră în contact și au nevoie să numească lucruri noi: sporturi („fotbal”), obiecte („birou”), alimente („ciorbă”), idei.

Un împrumut se adaptează sistemului limbii române: se scrie cu litere românești („meci”, nu „match”), primește articol („fotbalul”) și are plural românesc („meciuri”, „cluburi”). Alte cuvinte păstrează o grafie apropiată de cea străină: „weekend” (plural „weekenduri”, nu „weekende”) și „show”. Cuvintele „fotbal” și „weekend” vin amândouă din engleză, dar primul este adaptat, iar al doilea nu. Faptul că un cuvânt are origine străină nu îl face nepotrivit într-o propoziție românească; forma lui se verifică în dicționar.

Exemplu lucrat: Stabilim limba-sursă pentru „ciorbă”.

1. Căutăm cuvântul în dicționar și citim indicația etimologică.
2. Aflăm că provine din turcă (çorba).
3. Observăm că este adaptat sistemului românesc: se scrie cu litere românești, primește articol („ciorba”) și are plural („ciorbe”).

Concluzie: „ciorbă” este împrumut turcesc, integrat în română.

Exemplu lucrat: Verificăm dacă „meci” este adaptat.

1. Forma engleză este match, deci grafia s-a schimbat.
2. Cuvântul se scrie cu „ci” și se rostește după regulile românești.
3. Primește articol („meciul”) și plural („meciuri”).

Concluzie: „meci” este un împrumut adaptat la scriere, la rostire și la flexiune.

Alege un cuvânt pe care îl bănuiești împrumutat. Caută-l în dicționar și notează limba-sursă (DEX poate indica una sau mai multe limbi) și forma normată. Folosește-l într-un enunț fără să inventezi o grafie proprie, apoi spune dacă este adaptat sau nu.

Împrumuturile se clasifică după mai multe criterii. După epocă: vechi (din slavă, greacă, maghiară, turcă) și moderne (din franceză, italiană, germană, engleză). După gradul de adaptare: adaptate („meci”) și neadaptate („weekend”, „show”). După necesitate: necesare, care denumesc realități sau idei noi („internet”, „laser”), și de lux, când există deja un cuvânt românesc cu același sens. Se mai poate împrumuta doar un sens, fără forma străină, iar calcul lingvistic traduce structura unui model străin cu mijloace românești: „zgârie-nori” a fost creat după it. gratta-nuvole și engl. sky-scraper.

Adaptarea se observă la trei niveluri: grafic („iaht” < yacht, fără grupul „ch”), fonetic (rostire apropiată de a românei) și morfologic (articol, gen, număr). Un cuvânt nou primește gen, număr și caz românești, iar forma se verifică în DOOM3, nu prin analogie cu limba de origine. „Show” este neutru („un show”, „două show-uri”), „hobby” are pluralul „hobbyuri”, „meci” are „meciuri”. Cratima apare când finala străină se pronunță altfel decât se scrie („show-uri”).

Unele cuvinte au mai multe surse: DEX indică pentru „meci” engleza și franceza (match), iar pentru „bancă”, italiana (banca) și franceza (banque). Când un cuvânt a trecut prin mai multe limbi, deosebești sursa directă de originea îndepărtată.

Exemplu lucrat: Analizăm „bluză”. Cuvântul vine din franceză (blouse) și s-a adaptat prin scriere (-uză), prin genul feminin și prin pluralul „bluze”. A intrat în etapa modernă a limbii, deci este un împrumut modern, nu moștenit. Concluzie: sursa este franceza, iar cuvântul este adaptat.

Exemplu lucrat: Comparăm „iaht” și „weekend”. „Iaht” are scriere adaptată (nu mai păstrează „ch” din yacht); „weekend” își păstrează grafia engleză. Ambele sunt împrumuturi, dar numai „iaht” este adaptat grafic. Concluzie: adaptarea se judecă pe forma cuvântului, nu pe frecvența folosirii.

Exemplu lucrat: Formăm pluralul lui „hobby” și al lui „show”. În „hobby”, finala -y se citește [i], deci se leagă -uri fără cratimă: „hobbyuri”. În „show”, finala w se citește [ŭ], deci se cere cratimă: „show-uri”. Concluzie: două cuvinte engleze, două grafii diferite ale pluralului, stabilite de pronunție.

Un cuvânt moștenit din latină („apă” < aqua) a trecut prin toate schimbările sunetelor limbii române, pe când un împrumut intră mai târziu, prin contact, și poate păstra trăsături ale limbii-sursă. Despre un împrumut poți spune patru lucruri: limba din care vine, epoca aproximativă a intrării, gradul de adaptare și domeniul în care se folosește. „Meci” vine din engleză (și franceză), este adaptat grafic și aparține sportului. Româna a primit și elemente de compunere din greacă și latină, folosite la neologismele științifice.

Fondul principal lexical al românei este moștenit din latină („apă”, „om”, „pământ”), iar împrumuturile formează un strat distinct. Din maghiară au intrat și „a cheltui” (költeni) și „vamă”; din germană, „șurub” (germ. dial. Schrube) și „cartof” (Kartoffel). La o întrebare despre etimologie, se cere de obicei limba din care s-a preluat direct cuvântul, nu limba originară îndepărtată. Nu respinge un cuvânt doar pentru că este împrumutat: este corect dacă DEX și DOOM3 îl consemnează cu forma respectivă.

Unele cuvinte au mai multe surse indicate în DEX („meci” < engl. și fr. match; „bancă” < it. banca și fr. banque), iar un item corect formulat cere limba sau limbile din dicționar. Cuvintele străine neadaptate, precum „weekend” (pl. „weekenduri”), păstrează forma originară și se scriu așa cum le consemnează DOOM3. Adaptarea se vede în ortografie („meci”, „iaht”), în articulare („fotbalul”) și în plural („cluburi”).

Exemplu lucrat: Care dintre cuvinte este împrumut din turcă? a) oraș, b) ciorbă, c) birou, d) prieten. „Oraș” vine din maghiară, „birou” din franceză, „prieten” din slavă. „Ciorbă” vine din turcă. Răspuns: b.

Exemplu lucrat: Care enunț respectă pluralul din DOOM3? a) Am văzut două showuri. b) Are doi hobby-uri. c) Am văzut două show-uri. d) Are două hobby. La „show” se cere cratimă, pentru că w final se citește [ŭ], deci a este greșit; „hobby” se scrie „hobbyuri”, fără cratimă, deci b și d sunt greșite. Răspuns: c.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Fotbal” scris „football” într-un text românesc obișnuit.
  Corect: Folosește grafia românească normată: „fotbal”.
• Greșit: Cuvântul „oraș” este împrumut din turcă.
  Corect: „Oraș” este împrumut din maghiară; turca a dat, de exemplu, „ciorbă” și „papuc”.
• Greșit: „Două hobby-uri.”
  Corect: „Două hobbyuri”; finala -y se citește [i], deci pluralul se scrie fără cratimă.

Înainte și după