Didaxis
rezumat · Limba și literatura română

Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu: rezumat

Dumbrava minunată este o povestire de Mihail Sadoveanu despre Lizuca, o fetiță de șase ani, orfană de mamă, care pleacă de acasă, de la mama vitregă, împreună cu câinele Patrocle și petrece o noapte în dumbrava fermecată a prichindeilor, înainte de a ajunge la bunici.

Actualizat la: 20 octombrie 2026

Rezumatul pe scurt

Lizuca, o fetiță de șase ani, orfană de mamă, trăiește cu tatăl ei și cu mama vitregă, Mia, care nu o suferă. După ce este pedepsită, hotărăște să plece la bunici, împreună cu câinele Patrocle, și lasă pe drum semne de cenușă. Pe drum vorbește cu o floare numită Sora-Soarelui și cu o bătrână pe care o numește Sfânta Miercuri. Noaptea se oprește în dumbravă, unde îi întâlnește pe prichindei, care îi povestesc despre zâne, zmei și despre dumbrava pe care unii vor s-o vândă. Aude povestea unei mame, în care își recunoaște mama. Dimineața se trezește la bunici, iar când mama vitregă vine s-o ia, albinele din stupi le înțeapă pe ea și pe slujnică.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Personajul”.

Rezumatul pe capitole

Se vede ce soi rău este duduia Lizuca

Mia Vasilian, a doua soție a avocatului Jorj Vasilian, primește musafire și un locotenent, Micuș Lazăr, și le vorbește despre fiica soțului din prima căsătorie, Lizuca, de șase ani, pe care nu o poate suferi. Dă vina pe bunicii fetiței pentru purtarea ei, iar Lizuca nu mai are voie să-i vadă. Fetița intră în salon neîngrijită și mănâncă șerbet cu degetele din vasul de pe masă. Mia o dă pe mâna slujnicei Elena, iar vizita continuă cu complimente și râsete.

Duduia Lizuca plănuiește o expediție îndrăzneață

Slujnica o târăște pe Lizuca și o bate. Rămasă cu câinele Patrocle, singura ei mângâiere, fetița ascultă râsul mamei vitrege din salon și își aduce aminte că tatăl ei nu a venit de la București. Hotărăște să plece la bunici. Patrocle fură de la bucătărie o felie de pâine, iar Lizuca o ascunde în buzunar. Își umple celălalt buzunar cu cenușă, ca să lase semne pe drum, după o poveste a bunicii. Pornesc amândoi pe poartă.

Sfat cu Sora-Soarelui

Spre seară, lângă plopii lui Mihalcea, cenușa se termină. Lizuca se oprește la o floare mare, pe care o numește Sora-Soarelui, și îi povestește cum mama vitregă cerea să se vândă livezile și pădurea, iar tatăl a plecat din oraș. Își amintește de mama ei moartă. Floarea lasă să cadă două petale și clatină din cap, iar fetița o întreabă dacă drumul spre bunici e cel bun. Patrocle își bagă botul într-un mușuroi de furnici, iar Lizuca îl scapă de ele.

Unde s-a arătat Sfânta Miercuri

Cei doi coboară printre livezi, spre dumbravă. La o cotitură apare o bătrână, pe care Lizuca o recunoaște după povești drept Sfânta Miercuri. Bătrâna o întreabă dacă merge la bunică, o numește orfană și îi pune mâna pe creștet, apoi rămâne pe gânduri uitându-se după ei. Lizuca și Patrocle trec puntea peste pârâu și intră în dumbravă. Păsărelele îi privesc, iar un mierloi îi strigă numele.

Duduia Lizuca găsește gazdă bună în dumbravă

Se înserează, iar Lizuca cere voie unei răchite bătrâne să înnopteze în scorbura ei, împreună cu Patrocle. Se sperie de o umbră cu coarne, pe care o crede bursuc, dar Patrocle o fugărește și se întoarce spunând că a fost un iepure. În lumina lunii se deschide o ușă de piatră și ies șapte prichindei: un bătrân, o bătrână, patru cu bărbi cărunte, care duc un pătuț, și o domniță. Lizuca îi recunoaște dintr-o carte veche pe care o citea mama ei.

Aici s-arată cine sunt prichindeii

Domnița îi spune Lizucăi că prichindeii au aflat de venirea ei și că dumbrava e noaptea o împărăție ascunsă oamenilor. Lumina lunii curge în poieniță, vin animalele, iar bursucul dansează. Bătrânelul povestește despre Statu-Palmă, morarul batjocorit de oameni, care a plecat departe, și despre uriașii Stramba-Lemne și Sfarmă-Piatră. Se tem să nu dispară, fiindcă oamenii iubesc tot mai puțin poveștile. Lizuca află că tatăl ei a cerut bunicului, la îndemnul Miei, să vândă dumbrava, dar bunicul a refuzat.

Povestea cu Zâna închipuirii

Domnița povestește despre o zână cu părul de aur, din dumbrava Buciumenilor, în care crede doar Făt-Frumos. Zâna îl primește seară de seară, dar vracii și curtenii care îl însoțesc nu o văd și cer o dovadă. Zâna refuză să-i dea un inel. Făt-Frumos îi taie pe ascuns o șuviță de păr, dar șuvița dispare din sânul lui. Un sobor de învățați dovedește că zâna e doar o închipuire, iar Făt-Frumos pleacă mâhnit și moare cu sufletul uscat. Oamenii simpli din ținut continuă să creadă în zână.

La hotarul Împărăției minunilor

Lizuca întreabă de ce prichindeii cu bărbi cărunte nu spun și ei o poveste și află că sunt meșteri fauri. Bătrânica spune în schimb o poveste despre o casă de răzeși din vale, unde o femeie tânără și albă îi spune fetiței ei că tatăl o uită, că ea nu va mai trăi mult și că fetița să nu plângă, ci să se gândească la ea, iar ea va veni ca o umbră. Lizuca își recunoaște mama și plânge în tăcere. Prichindeii o cred adormită și bat de trei ori în fereastra casei din vale. Lizuca aude lătrând pe Patrocle, vede doi bătrâni ca bunicii ei și este luată în brațe.

Bunicii aveau livadă și albine

Lizuca se trezește în patul din casa bunicilor, unde dormea odinioară mama ei, cu Patrocle lângă ea. Aude voci în livadă: mama vitregă și slujnica au venit s-o ia. Bunicul nu vrea s-o lase și le amenință cu judecata. Femeile se apropie de stupi, iar albinele le înțeapă și le pun pe fugă. Lizuca se bucură și hotărăște să-i spună tatălui că mama vitregă râdea cu locotenentul Micuș. Bunica o ia în brațe, iar fetița își amintește noaptea de la hotarul împărăției minunilor.

Personajele

  • Lizuca — fetița de șase ani, orfană de mamă, care pleacă la bunici.
  • Patrocle — câinele credincios al Lizucăi, care o însoțește în tot drumul.
  • Mia Vasilian — mama vitregă, care nu o suferă pe Lizuca.
  • Jorj Vasilian — tatăl fetiței, avocat.
  • Elena — slujnica Miei, care o pedepsește pe Lizuca și vine cu mama vitregă la sfârșit.
  • Micuș Lazăr — locotenentul care vine în vizită la Mia.
  • Bunicul și bunica — bunicii Lizucăi, care au livadă și albine și o ocrotesc.
  • Sora-Soarelui — floarea mare cu care vorbește Lizuca pe drum.
  • Sfânta Miercuri — bătrâna întâlnită în drum, numită așa de Lizuca.
  • Prichindeii — șapte omuleți de basm, cu o domniță, un bătrân și o bătrână, din dumbravă.
  • Statu-Palmă — morarul din poveștile prichindeilor, care s-a retras din lume.
  • Făt-Frumos și Zâna — personajele poveștii spuse de domniță.

Întrebări frecvente

Câte capitole are Dumbrava minunată?
Povestirea are nouă capitole, fiecare cu titlu propriu. Primul se numește Se vede ce soi rău este duduia Lizuca, iar ultimul Bunicii aveau livadă și albine.
Cine este Lizuca din Dumbrava minunată?
Lizuca este o fetiță de șase ani, orfană de mamă, fiica avocatului Jorj Vasilian. Mama ei vitregă nu o suferă, iar fetița fuge cu câinele Patrocle la bunici.
Cine sunt prichindeii din dumbravă?
Prichindeii sunt omuleți de basm, înalți cât două palme, care ies noaptea dintr-o ușă de piatră în dumbrava fermecată. Ei o primesc pe Lizuca, îi povestesc despre zmei, uriași și zâne și se tem că vor dispărea, pentru că oamenii iubesc tot mai puțin poveștile.
Cum se termină Dumbrava minunată?
Dimineața Lizuca se trezește în casa bunicilor. Mama vitregă vine s-o ia, împreună cu slujnica, dar bunicul nu vrea să-i dea fetița, iar albinele din stupii bunicilor le înțeapă pe cele două femei. Povestirea se oprește cu Lizuca în brațele bunicii.

Surse și referințe

  • Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată, Editura Mihail Sadoveanu, București, 2013
lecțiile sunt gratuite

Ai citit rezumatul. Citește și lecția.