Compararea textelor

Compararea arată asemănări și deosebiri după același criteriu: temă, personaje, structură sau felul povestirii. Două rezumate puse unul lângă altul nu sunt comparație. În „Puiul” de I. Al. Brătescu-Voinești și „Căprioara” de Emil Gârleanu, mamele își ocrotesc puii. În prima povestire, prepelița pleacă în pribegie cu puii sănătoși și lasă în urmă puiul cu aripa ruptă; în a doua, căprioara se aruncă în calea lupului ca iedul să scape. Compară faptele mamelor, nu doar titlurile.

Model rezolvat: criteriul „finalul”: în „Puiul”, prepelița zboară spre miazăzi cu puii zdraveni, iar puiul rănit moare singur în prima iarnă; în „Căprioara”, iedul fuge în pădure, iar mama cade sub colții lupului. Ambele finale arată o alegere dureroasă a mamei, dar urmarea pentru pui este diferită. Criteriul a rămas același în ambele propoziții.

Pentru a compara două texte, parcurge pașii:

1. Alege un criteriu clar: temă, personaje, final, narator, mijloace artistice.
2. Caută în fiecare text o secvență care se potrivește criteriului.
3. Spune ce au în comun și ce le deosebește.
4. Formulează o concluzie care leagă cele două observații.

Poți folosi un tabel de lucru:

Exemplu lucrat — „Ursul păcălit de vulpe” și „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă: criteriul este personajul care folosește viclenia. În prima povestire, vulpea îl păcălește pe urs și îl lasă cu coada prinsă în gheață. În a doua, lupul își subțiază glasul ca să imite capra: iedul cel mare îi deschide și este mâncat, iedul mijlociu, ascuns sub cherșin, este găsit, iar iedul cel mic, care a bănuit capcana, scapă ascuns în horn. Asemănare: ambele animale folosesc înșelăciunea pentru a obține ceva. Deosebire: vulpea păcălește victima până la capăt, în timp ce viclenia lupului nu reușește împotriva iedului prevăzător. Concluzie: același procedeu, viclenia, are rezultate diferite în cele două povestiri, iar diferența vine din caracterul victimelor.

Folosește cuvinte de legătură care arată comparația: „asemănător”, „la fel”, „spre deosebire de”, „în timp ce”, „dimpotrivă”.

Completat pentru cele două povestiri, tabelul arată cum se lucrează pe criterii:

Dacă nu găsești o deosebire, caută un alt criteriu.

Compară și structura și perspectiva. În „Puiul”, plecarea prepeliței încheie drumul puiului rănit; în „Căprioara”, întâlnirea cu lupul grăbește finalul tragic. Ambele texte au narator la persoana a III-a și prezintă trăirile mamei, dar în „Puiul” naratorul i se adresează și cititorului, pe când în „Căprioara” rămâne în afara dialogului cu el. Dacă ți se cere un element comun sau o valoare comună a două texte, numește-l, apoi arată-l printr-o secvență din fiecare text: afirmația fără secvență nu se socotește dovadă. Organizează răspunsul după criteriu, nu prin două rezumate integrale.

Criteriile de comparație se aleg după tipul textului. La texte epice poți compara tema, personajele, naratorul, momentele subiectului, finalul. La texte lirice poți compara tema, motivele, imaginile, figurile de stil, versificația. La texte dramatice, conflictul, replicile, didascaliile, comicul.

Structura răspunsului: criteriu, asemănare, deosebire, concluzie. Dacă scrii „ambele texte vorbesc despre natură”, trebuie să arăți prin ce imagini apare natura în fiecare.

Exemplu lucrat — „Iarna” de Vasile Alecsandri și „Iarna pe uliță” de George Coșbuc: criteriul este felul în care este prezentată iarna. La Alecsandri, iarna apare ca un peisaj larg, cu zăpadă întinsă; poetul folosește imagini ca „oceanul de ninsoare” și „zale argintie”. La Coșbuc, iarna este cadrul unei scene de joc a copiilor cu săniile. Asemănare: ambele prezintă iarna prin imagini vizuale. Deosebire: primul se concentrează pe peisaj, al doilea pe acțiunea copiilor, cu sunete și mișcare. Concluzie: aceeași temă poate fi tratată în moduri diferite.

Exemplu lucrat — comparare după încheiere: criteriul este ultima imagine a textului. În „Puiul”, puiul „pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune”; imaginea îl arată pe pui singur, într-un peisaj înghețat. În „Căprioara”, mama rămâne „cu capul întors spre iedul ei”, iar durerea o simte abia după ce iedul a scăpat. Asemănare: ambele finaluri sunt triste și se opresc asupra mamei sau a puiului, fără explicații ale naratorului. Deosebire: în primul text moartea vine din pierderea ocrotirii, în al doilea din jertfa mamei, care își atinge scopul. Concluzie: finalul „Puiului” închide o lecție despre neascultare, iar al „Căprioarei” o lecție despre sacrificiu.

Exemplu lucrat — comparare după narator: criteriul este felul în care naratorul se raportează la cititor și la personaje. În „Puiul”, naratorul se adresează direct cititorului („Ai văzut cum stă găina pe ouă?”) și compară prepelița cu o găină, ca să facă povestea apropiată. În „Căprioara”, naratorul nu se adresează cititorului, dar intră în sufletul mamei: „și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă”. Asemănare: ambele povestiri sunt spuse la persoana a III-a. Deosebire: primul narator creează apropiere prin adresare, al doilea prin pătrunderea în trăirile personajului. Concluzie: criteriul „perspectiva narativă” arată că dragostea maternă primește tonuri diferite.

Exemplu lucrat — comparare între epoci și viziuni despre lume: textele sunt „Luceafărul” de Mihai Eminescu (romantism, 1883) și „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga (modernism, volumul din 1919). Criteriul este relația dintre eul superior și lume. La Eminescu, Hyperion rămâne într-o lume separată de oameni: „Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece”, iar omul este „chip de lut”. La Blaga, eul liric se apropie de lume prin iubire: „căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte”. Asemănare: în ambele texte eul se definește prin felul în care se raportează la tainele lumii. Deosebire: viziunea romantică păstrează distanța dintre geniu și oamenii obișnuiți, iar cea modernistă face din iubire o formă de cunoaștere. Concluzie: epoca și viziunea despre lume explică alegerea atitudinii, nu doar tema comună a misterului. Același tip de comparare se cere la Bac pentru viziuni despre lume, condiția umană sau artă.

O concluzie bună nu repetă observațiile, ci spune ce arată compararea și leagă criteriul ales de ideea textelor.

Dacă textele sunt de specii diferite, compară mai ales funcția lor: un text liric transmite o stare, unul epic spune o poveste, iar unul dramatic arată un conflict prin replici.

Greșeli frecvente

• Greșit: „Ambele texte vorbesc despre mame” încheie comparația.
  Corect: Arată printr-o faptă cum își ocrotește fiecare mamă puiul.
• Greșit: Sunt necesare două rezumate integrale.
  Corect: Selectează episoade relevante pentru criteriu.
• Greșit: Compar două texte spunând doar ce se întâmplă în fiecare, unul după altul.
  Corect: Compar după un criteriu clar și arăt asemănarea și deosebirea cu secvențe din ambele texte.

Înainte și după