Amintiri din copilărie, de Ion Creangă: rezumat

Rezumatul pe scurt

Un narator adult își amintește copilăria petrecută în Humulești, un sat de răzeși de lângă Târgu-Neamț. Nică, fiul lui Ștefan a Petrei și al Smarandei, merge la școala din chilia bisericii, unde părintele Ioan folosește Calul Balan și un biciuș, apoi la Broșteni, cu bunicul din Pipirig. Mama vrea să-l facă popă, iar tatăl îl crede leneș. Copilul fură cireșe, prinde o pupăză din tei, fuge de la șezătoare și se scaldă. La Târgu-Neamț ascultă vorbele domnitorului Ghica, iar la Fălticeni învață în gazdă, alături de tovarăși de șotii. În toamna lui 1855 pornește spre Iași, la Socola, iar povestirea se oprește chiar la sosirea acolo.

Tema, personajele și comentariul sunt în lecția „Autor, narator, personaj”.

Rezumatul pe capitole

Partea I. Școala din Humulești

Povestirea începe cu o evocare: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre” (Wikisource, partea I). Școala se ține în chilia de la poarta bisericii, sub dascălul bădița Vasile și părintele Ioan, care aduce un scaun lung numit Calul Balan și un biciuș. Nică, băiat fricos și rușinos, este ascultat de Nic-a lui Costache, fuge din școală și se ascunde în păpușoi. Părintele și tatăl îl duc înapoi, iar părintele îi făgăduiește că poate ajunge popă. Mama vrea să-l facă popă, iar tata zice că e leneș.

Partea I. Holera, Pipirig și Broșteni

Vine holera din 1848. Nică este trimis la stână, se îmbolnăvește și este salvat acasă de doftorii satului. Bunicul David Creangă din Pipirig îl ia pe Nică și pe unchiul Dumitru la școala din Broșteni, unde au gazdă la Irinuca. Copiii sunt tunși, se îmbolnăvesc de râie și împing o stâncă de pe munte, care dărâmă gardul și tinda gazdei. Furtuna îi prinde pe Plaiul-Bătrân, iar la Pipirig bunica îi unge cu dohot de mesteacăn. De Paști, la Humulești, fetele îl strigă tunsul.

Partea a II-a. Casa părintească și Crăciunul

Partea a doua pornește de la casa părintească din Humulești, cu mama și năzdrăvăniile ei, tatăl venit de la pădure, frații și surorile. Copiii se joacă, iar în casă sunt mâțe. De Crăciun se taie porcul, iar copiii se bucură de beșica lui. În ziua Sfântului Vasile umblă cu plugușorul: popa Oșlobanu îi alungă, iar nevasta lui Vasile-Aniței îi gonește cu cociorva. Moș Chiorpec, ciubotarul, îi mânjește cu dohot pe bot.

Partea a II-a. Episodul cu cireșele

Nică fură cireșe de la moș Vasile. Mătușa Mărioara îl urmărește prin cânepă. Mama spune că Dumnezeu nu ajută pe cel care umblă cu furtișag. Tatăl plătește gloaba pentru cireșele furate și îl bate. Povestitorul adult relatează întâmplarea cu umor, în limba oamenilor din sat. Episodul este cunoscut în manuale drept La cireșe, dar în ediția de pe Wikisource nu are titlu și curge fără întrerupere din cele din jur.

Partea a II-a. Pupăza din tei

Nică, trimis cu mâncare la lingurarii din țarină, se oprește la teiul lui moș Andrei, unde cuibărește o pupăză care îi trezește pe toți în zori. Pune mâna pe ea și o ascunde în pod. Mătușa Măriuca se plânge mamei că pupăza, ceasornicul satului, a dispărut. Nică fuge cu pasărea la târg, ca să o vândă, dar un moșneag îi dă drumul și îl duce la tatăl lui. Cele două femei se împacă.

Partea a II-a. Șezătoarea și scăldatul

La șezătoare, Nică toarce alături de Măriuca Săvucului și este poreclit Ion Torcălău. Mama îi cere să țină copilul, iar el fuge la scăldat. Mama îi ia hainele de pe mal, iar el aleargă gol prin grădini, urmărit de câinii lui Trăsnea, și cere de mâncare. După aceea mama îl lasă în pace, iar el devine mai cuminte. Partea se încheie cu autoportretul: „un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești” (Wikisource, partea a II-a).

Partea a III-a. Târgu-Neamț și școala domnească

Partea a treia începe cu locul Humuleștilor, înconjurat de mănăstiri, și cu drumul oamenilor spre Neamț, Secu, Agapia, Văratic și Cetatea Neamțului. În 1852 se sfințește paraclisul și se deschide școala domnească din Târgu-Neamț, unde Ghica-vodă le vorbește copiilor. Profesor este părintele Isaia Duhu, iar elevii dau examen la starețul Nionil. Popa Oșlobanu îl alungă pe Duhu din biserica Sfântului Lazăr.

Partea a III-a. Fălticeni

La Fălticeni, la catihet, Nică stă în gazdă la Pavel ciubotarul, cu Zaharia lui Gâtlan, Ion Mogorogea, Trăsnea, Oșlobanu și moș Bodrângă, fluierar și povestitor. Trăsnea învață gramatica cu întrebări și răspunsuri. Copiii fac șotii cu poștele, hârtii arse la tălpi, care îl alungă pe Oșlobanu și pe alții. Mogorogea se ia la bătaie cu Pavel, soba se dărâmă, iar copiii se mută la un fierar. Vestea desființării catiheților îi trimite spre Socola, toamna anului 1855.

Partea a IV-a. Drumul spre Socola

În toamna lui 1855, naratorul nu vrea să plece la Socola, pentru că îi e dor de sat. Mama și tata insistă, iar el se gândește să se facă călugăr la Neamț sau la Secu. Dimineața, de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, pornește cu căruța, împreună cu Zaharia și Luca Moșneagu, a cărui soție este Olimbiada. Trec prin Pășcani, Blăgești, Târgu-Frumos și Podu-Leloaie și ajung la Iași. În noaptea sosirii găsesc în cieriul Socolei, sub un plop, o mulțime de dăscălime, iar textul se oprește.

Personajele

• Nică (Ion) — copilul din poveste, fiul lui Ștefan a Petrei și al Smarandei, de la care pornesc toate întâmplările.
• Naratorul adult — vocea care își amintește și povestește copilăria.
• Ștefan a Petrei — tatăl lui Nică, negustor de sumani, care îl crede leneș.
• Smaranda — mama lui Nică, care vrea să-l facă popă.
• David Creangă — bunicul din Pipirig, care îl duce la școala din Broșteni.
• Părintele Ioan și bădița Vasile — părintele și dascălul de la școala din Humulești.
• Moș Andrei și mătușa Măriuca — rudele lui Nică, a căror pupăză este prinsă de copil.
• Mătușa Mărioara — cea care îl urmărește pe Nică după cireșe.
• Trăsnea, Ion Mogorogea, Zaharia lui Gâtlan și Oșlobanu — tovarășii de la Fălticeni.
• Moș Bodrângă — fluierarul și povestitorul de la Fălticeni.

Întrebări frecvente