Dialecte și graiuri

Dialectul este o varietate teritorială mare a limbii, cu particularități de pronunțare, gramatică și vocabular. Graiul este o subdiviziune a unui dialect. În clasificarea folosită de Academia Română, româna are patru dialecte istorice: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. În dacoromână distingem graiuri precum cel moldovenesc, muntenesc, bănățean, crișean și maramureșean.

Graiurile nu sunt forme „stricate” ale limbii. În graiul moldovenesc, „băiat”, „jos” și „picior” se pot rosti „băiet”, „gios” și „chicior”; în graiurile crișean și bănățean, „vin” poate fi rostit „jin”. Formele nu sunt identice în toate localitățile unei regiuni. Norma standard ajută oamenii din locuri diferite să se înțeleagă în școală și în documente oficiale.

În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă folosește forme ale vorbirii moldovenești pentru a reda lumea Humuleștilor. Popa Oșlobanu strigă la băieții care se pregătesc să-i spună urarea de Sfântul Vasile la fereastră: „De-abia s-au culcat găinile, și voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu!”. „Oleacă” înseamnă „puțin”; cuvântul și adresarea dau replicii un ton oral, apropiat de vorbirea locală. Moșneagul din târg îi spune lui Nică „măi țică”, o formulă de adresare familiară.

Dialectele. Dacoromâna este vorbită în România și în Republica Moldova; din ea provine limba standard. Aromâna este vorbită în comunități din Grecia, Albania, Serbia, Macedonia și Bulgaria; meglenoromâna, în nordul golfului Salonic; istroromâna, în nordul Mării Adriatice, în Istria (Croația). Denumirile dialectale descriu istoria lingvistică; identitatea declarată de vorbitori este o chestiune distinctă.

Regionalismele. Variația teritorială poate afecta pronunțarea, forma cuvintelor și lexicul. Regionalismele pot fi:

• fonetice: moldovenește „șiapă” (ceapă), „chicior” (picior), „sară” (seară); în graiurile crișean și bănățean „jin” (vin);
• lexicale: moldovenește „curechi” (varză), „păpușoi” (porumb), „hulub” (porumbel); bănățean „golumb” (porumbel), „iorgan” (plapumă); crișean „brâncă” (mână), „șogor” (cumnat); maramureșean „cocon” (copil);
• gramaticale: formele verbale de felul „s-au dusără” sau „ei face”, întâlnite în graiul muntean.

Regionalismul este o formă caracteristică unei arii, nu un semn că vorbitorul nu stăpânește limba. El diferă de cuvântul popular, care este cunoscut în toate zonele țării, dar nu este acceptat în limba literară („bale”, „mațe”, „muiere”).

Norma standard. Limba standard (literară) este varianta îngrijită, cultivată și normată a limbii, folosită în școală, administrație și cultură. Ea nu este „mai bună” decât graiurile, ci mai potrivită unor situații formale. Același vorbitor poate alege norma într-o cerere oficială și graiul în familie. Aspectele care nu sunt admise în limba literară, dar au răspândire generală, aparțin limbii populare; cele cu răspândire teritorială limitată sunt aspecte regionale.

Atlasul lingvistic. Cercetarea graiurilor se face prin anchete pe teren; rezultatele sunt cartografiate în atlase lingvistice. Un astfel de atlas arată pe hartă unde se spune „picior” și unde „chicior”, de exemplu.

Regionalismul în literatură. Un autor poate folosi regionalisme pentru a reda un mediu sau o voce. Creangă folosește forme moldovenești în „Amintiri din copilărie” pentru a-l apropia pe cititor de lumea satului. Aceste forme sunt alegeri artistice, nu greșeli. Citatele sunt verificabile în textul operei.

Exemplu lucrat — graiul și norma: un elev scrie într-o compunere „curechi” în loc de „varză”. Forma este potrivită în vorbirea locală moldovenească, dar într-un text școlar se folosește norma: „varză”. Corecția nu înseamnă că graiul este greșit, ci că situația cere altă variantă. Dacă același cuvânt apare în replica unui personaj, el poate rămâne, pentru că individualizează vocea.

Exemplu lucrat — regionalism în literatură: replica popii Oșlobanu „Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu!” din „Amintiri din copilărie” conține regionalismul „oleacă” (puțin) și o adresare aspră. Ele dau replicii ton oral și caracterizează vorbitorul. Pentru analiză, notezi cuvântul regional, spui ce înseamnă și ce efect are în text.

Greșeli frecvente

• Greșit: Graiul bănățean sau cel moldovenesc este română incorectă.
  Corect: Sunt varietăți teritoriale; în contexte oficiale folosim norma standard.
• Greșit: Aromâna nu are nicio legătură cu româna.
  Corect: În clasificarea Academiei Române, aromâna este unul dintre cele patru dialecte istorice românești.
• Greșit: Orice cuvânt regional dintr-un text literar este o greșeală a autorului.
  Corect: Regionalismul poate fi o alegere artistică, folosită pentru a reda un mediu sau o voce.

Înainte și după