Republica romană și Caesar

Republica romană a fost guvernată prin instituții cu atribuții diferite: adunările cetățenilor votau legi și alegeau magistrați, magistrații exercitau funcții temporare, iar Senatul avea autoritate politică și rol consultativ major. Doi consuli conduceau anual statul și armata. Cetățenia, rangul social și bogăția influențau participarea politică; republica nu era o democrație egalitară în sens modern. Armata romană era organizată în legiuni, iar extinderea teritorială a adus resurse, războaie externe și conflicte interne.

Gaius Iulius Caesar a fost comandant și om politic din ultimele decenii ale Republicii. Commentarii de bello Gallico prezintă campaniile din Gallia din perspectiva autorului participant. Un comentariu istoric citește textul ca izvor și observă selecția faptelor și scopul politic al relatării; nu tratează autorul ca martor neutru. Conflictul dintre Caesar și adversarii săi a contribuit la războiul civil; Caesar a fost asasinat în 44 î.Hr., iar Republica a cedat treptat locul Principatului.

Instituțiile. Poporul adunat în comiții vota legile și alegea magistrații. Magistrații erau aleși pe un an: doi consuli, pretori, chestori, edili. Tribunii plebei puteau opri o decizie prin veto. În situații de criză se numea un dictator pe cel mult șase luni. Senatul era alcătuit din foști magistrați, numiți patres conscripti. Mandatul de consul era precedat de un drum prin funcții numit cursus honorum.

Armata. Legiunea (legio) era unitatea de bază și se împărțea în 10 cohorte, iar cohorta în centurii, conduse de centurioni. Soldații erau cetățeni romani. Cuceririle au adus provincii, prăzi și rivalități între generali.

Conflicte. Roma s-a războit cu Cartagina în trei războaie punice (264–241, 218–201, 149–146 î.Hr.); ultimul s-a încheiat cu distrugerea Cartaginei. Conflictele interne au pornit de la reformele agrare ale fraților Tiberius (tribun în 133 î.Hr.) și Gaius Gracchus (123–122 î.Hr.), au continuat cu războiul civil dintre Marius și Sulla (88–82 î.Hr.), cu revolta lui Spartacus (73–71 î.Hr.) și au culminat cu războiul civil dintre Caesar și Pompeius (49–45 î.Hr.).

Caesar. Gaius Iulius Caesar s-a născut în anul 100 î.Hr., a fost consul în 59 î.Hr. și a guvernat Galia între 58 și 50 î.Hr. A trecut Rubiconul în 49 î.Hr., începând războiul civil cu Pompeius. A fost numit dictator pe viață și a fost asasinat la Idele lui Martie (15 martie) 44 î.Hr. Commentarii de bello Gallico cuprind șapte cărți scrise de el; a opta aparține lui Aulus Hirtius. Caesar vorbește despre sine la persoana a treia, ceea ce dă impresia de obiectivitate.

Provinciile erau conduse de guvernatori cu imperium, putere militară și judiciară, pe durata mandatului lor; comanda lui Caesar în Galia a fost prelungită prin lege în 55 î.Hr., iar el a folosit acești ani pentru a-și forma o armată fidelă.

Exemplu lucrat 1. Într-un fragment din Commentarii de bello Gallico, identifici verbele de acțiune și numele popoarelor menționate, apoi precizezi cine povestește: Caesar. Dacă fragmentul laudă deciziile comandantului, notezi că informația are valoare istorică, dar este și autoprezentare politică.

Exemplu lucrat 2: începutul Comentariilor. Fraza „Gallia est omnis divisa in partes tres” are predicatul est divisa (perfect pasiv, cu participiul acordat cu Gallia), iar omnis se acordă cu Gallia și înseamnă „în întregul ei”. Traducerea este „Galia în întregime este împărțită în trei părți”.

Exemplu lucrat 3: alte societăți antice. În „Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt” subiectul este hi omnes („toți aceștia”: belgii, aquitanii, celții), iar lingua, institutis, legibus sunt ablative de relație (circumstanțial de relație): „prin limbă, rânduieli (obiceiuri și instituții), legi”. Sintagma inter se arată reciprocitatea. Traducerea este „Toți aceștia se deosebesc între ei prin limbă, obiceiuri și legi”. Fragmentul oferă informație despre galii văzuți de un general roman, nu o descriere neutră.

Alte societăți în opera lui Caesar. Galii: după Bellum Gallicum 6, 13–16, druizii se ocupau de cele sfinte, de jertfele publice și private și judecau aproape toate neînțelegerile, iar neamul galilor, foarte religios, aducea jertfe omenești. Germanii: după 6, 21, nu aveau druizi și nu se ocupau de jertfe, socoteau zei numai pe cei pe care îi vedeau (Soarele, Vulcan, Luna), iar viața lor stătea în vânătoare și în arta războiului. Descrierea vine de la un comandant roman, deci compară mereu cu obiceiurile romane.

Greșeli frecvente

• Greșit: Caesar a fost împărat al Imperiului Roman.
  Corect: a fost comandant și dictator la sfârșitul Republicii; Principatul începe după el.
• Greșit: Senatul vota singur toate legile.
  Corect: adunările cetățenilor aveau rol legislativ, iar Senatul exercita autoritate politică.
• Greșit: Commentarii este o relatare fără perspectivă de autor.
  Corect: Caesar își prezintă propriile campanii.

Înainte și după