Literatura epocii imperiale

În epoca imperială, literatura latină folosește genuri și perspective diverse. Vergilius scrie Eneida, poem epic despre călătoria și misiunea lui Aeneas; Horatius cultivă oda, satira și epistola; Ovidius este autorul Metamorfozelor și al poeziei elegiace. Petronius, asociat cu Satyricon, folosește proză narativă și satiră a comportamentelor sociale. Seneca scrie texte filosofice și tragedii; Titus Livius, istorie a Romei; Tacitus, analize istorice ale Principatului. La clasă se studiază unul dintre ultimii trei autori, alături de ceilalți numiți.

Nu deduci automat realitatea istorică din ficțiune. Eneida leagă originea mitică a romanilor de valorile epocii lui Augustus, dar este poem, nu raport arheologic. La Horatius, forma odei și adresarea modelează ideea; la Ovidius, transformarea organizează episoadele Metamorfozelor. Satyricon oferă personaje și situații satirice, nu un recensământ al societății. Seneca argumentează o poziție morală; Livius și Tacitus construiesc narațiuni istorice cu selecții și interpretări.

Vergilius. Publius Vergilius Maro (70–19 î.Hr.) a scris Eneida, în 12 cărți, între 29 și 19 î.Hr. Poemul leagă originea Romei de călătoria lui Aeneas și proiectează în trecut valorile epocii lui Augustus, între care pietas.

Horatius. Quintus Horatius Flaccus (65–8 î.Hr.) a scris Carmina (patru cărți de ode), Epodi, Satirae și Epistulae. Odele folosesc strofe cu metri lirici. Versuri celebre: „carpe diem, quam minimum credula postero” (Carmina 1, 11) și „Exegi monumentum aere perennius” (Carmina 3, 30).

Ovidius. Publius Ovidius Naso (43 î.Hr.–17/18 d.Hr.) a scris Metamorphoses, 15 cărți în hexametri, despre transformări de la facerea lumii până la epoca lui Caesar. În anul 8 d.Hr. a fost exilat de Augustus la Tomis, în Dobrogea de azi, de unde a trimis Tristia și Epistulae ex Ponto.

Petronius. Petronius Arbiter, din epoca lui Nero, este asociat cu Satyricon, o proză narativă cu inserții de versuri, cu limbaj colocvial, ale cărei episoade cele mai cunoscute descriu cina lui Trimalchio.

Livius, Seneca, Tacitus. Titus Livius (59 î.Hr.–17 d.Hr.) a scris Ab urbe condita, în 142 de cărți, dintre care s-au păstrat 35. Seneca (cca. 4 î.Hr.–65 d.Hr.) a scris tragedii și Epistulae morales ad Lucilium. Tacitus (cca. 56–cca. 120 d.Hr.) a scris Annales, Historiae, Germania și Agricola.

Exemplu lucrat 1. Pentru fragmentul „Arma virumque cano” identifici Eneida și autorul Vergilius, apoi explici că „arma” anunță războiul, iar „virum” pe Aeneas. Nu îl atribui lui Ovidius doar pentru că amândoi au scris poezie.

Exemplu lucrat 2: un început istoric. Fraza „Urbem Romam a principio reges habuere; libertatem et consulatum L. Brutus instituit” (Tacitus, Annales 1, 1) are urbem Romam în acuzativ, complement direct pus în față pentru accent, iar habuere este forma scurtă de habuerunt. Următoarea parte opune regalitatea (reges) libertății și consulatului, instituite de Brutus. Traducerea este „Regii au stăpânit Roma de la început; libertatea și consulatul le-a instituit L. Brutus”.

Exemplu lucrat 3: un vers de Horatius. În „carpe diem, quam minimum credula postero” carpe este imperativ, credula este adjectiv feminin acordat cu persoana căreia i se adresează poetul (Leuconoe), iar postero este dativ, complementul lui credula. Traducerea este „culege ziua, încrezându-te cât mai puțin în cea de mâine”. Imperativul și adresarea directă țin de convențiile odei.

Exemplu lucrat 4: începutul Metamorfozelor. Ovidius începe poemul cu „In nova fert animus mutatas dicere formas / corpora” (Metamorphoses 1, 1–2). Fert este predicatul, iar animus este subiectul („mă îndeamnă gândul”), dicere este infinitivul care arată ce anume îl îndeamnă, iar mutatas formas este complementul lui dicere. Prepoziția in cu acuzativul (in nova corpora) arată rezultatul transformării, iar așezarea lui corpora în versul următor îl pune în relief. Traducerea este „Gândul mă îndeamnă să spun despre formele schimbate în trupuri noi”.

Greșeli frecvente

• Greșit: Eneida este cronica literală a fondării Romei.
  Corect: este epopee bazată pe mit și construcție literară.
• Greșit: Metamorfozele sunt opera lui Horatius.
  Corect: autorul lor este Ovidius.
• Greșit: Petronius și Tacitus scriu același tip de text istoric.
  Corect: Satyricon este proză satirică, iar Tacitus scrie istorie.

Înainte și după