Lectura poeziei și prozei latine

La lectura unui text latin, pornești de la formele flexionare: identifici verbul, subiectul posibil, cazurile și legăturile dintre propoziții. În proză, ordinea cuvintelor este flexibilă, iar traducerea în română trebuie să redea relațiile sintactice, nu succesiunea mecanică. În poezie, ordinea poate fi și mai liberă, iar ritmul organizează versul. Hexametrul dactilic are șase picioare metrice; distihul elegiac reunește un hexametru și un pentametru. Cantitatea silabelor, nu accentul românesc, stă la baza schemei clasice.

O traducere bună păstrează ideea, raporturile gramaticale și, când se poate, efectul stilistic. Pentru analiză separi sensul literal de figurile de stil și de contextul istoric. Numele proprii și realiile romane au nevoie de identificare, fără a inventa detalii. Dicționarul oferă forma de bază și sensuri multiple; contextul alege sensul potrivit. Într-un distih, al doilea vers nu este un „hexametru mai scurt”, ci pentametru dactilic.

Citirea unui text în proză. Se procedează în ordine:

1. se găsesc verbele la mod personal și se delimitează propozițiile;
2. se stabilește subiectul fiecărei propoziții, după nominativ și după terminația verbului;
3. se identifică restul funcțiilor după caz, apoi conectorii și construcțiile speciale (acuzativ cu infinitiv, ablativ absolut);
4. se aleg sensurile cuvintelor în dicționar, după context;
5. se reconstruiește fraza în ordinea firească a limbii române.

Hexametrul dactilic are șase picioare. Primele patru pot fi dactil (– ∪ ∪) sau spondeu (– –), al cincilea este de regulă dactil, iar al șaselea este spondeu sau troheu. O silabă lungă are doi timpi, una scurtă un timp. Vocala finală a unui cuvânt, singură sau urmată de -m, se elidează de regulă la scandare când următorul cuvânt începe cu vocală sau cu h urmat de vocală. Pentametrul are două jumătăți de câte două picioare și jumătate: – ∪ ∪ | – ∪ ∪ | – ‖ – ∪ ∪ | – ∪ ∪ | ×; în prima jumătate, dactilele pot fi înlocuite cu spondei. Semnul × arată silaba finală anceps, care poate fi lungă sau scurtă. Distihul elegiac este un hexametru urmat de un pentametru.

Pentru textele poetice, lectura începe cu citirea cu voce tare, respectând cantitatea silabelor, și cu identificarea cuvintelor despărțite de ordinea poetică: adjectivul se poate afla la un vers distanță de substantivul pe care îl determină, iar acordul în caz, gen și număr le leagă.

Exemplu lucrat 1. În „Arma virumque cano”, cano este persoana I singular, arma și virum sunt acuzative coordonate prin -que. Traducerea de bază este „Cânt armele și bărbatul”; contextul Eneidei cere apoi interpretarea „bărbatului” ca Aeneas.

Exemplu lucrat 2: scandarea unui hexametru. Primul vers al Eneidei, „Arma virumque cano, Troiae qui primus ab oris”, se scandează astfel: Arma vi | rumque ca | nō Trō | iae quī | prīmus ab | ōrīs. Schema este – ∪ ∪ | – ∪ ∪ | – – | – – | – ∪ ∪ | – –, adică dactil, dactil, spondeu, spondeu, dactil, spondeu. Macronul se pune numai pe vocalele lungi prin natură (canō, Trōiae, quī, prīmus, ōrīs). Silaba ar din arma este lungă prin poziție, fiindcă vocala scurtă a este urmată de două consoane (r și m); la fel rum din virumque, unde u scurt este urmat de m și q. Vocalele a din arma și u din virum rămân scurte, iar silabele ma, vi și que sunt scurte. Ultimul picior este ōrīs, un spondeu.

Exemplu lucrat 3: proză și sens. În „Ita fac, mi Lucili: vindica te tibi” (Seneca, Epistulae morales 1, 1) fac este imperativul lui facio, mi este vocativul lui meus, Lucili este vocativ, iar vindica este imperativ. Structura te tibi pune față în față acuzativul și dativul aceleiași persoane. Traducerea este „Fă așa, dragă Lucilius: revendică-te ție însuți”, adică ia-ți în stăpânire propriul timp.

Greșeli frecvente

• Greșit: traduci cuvintele latine în ordinea exactă a apariției.
  Corect: identifici funcțiile sintactice și construiești enunțul românesc.
• Greșit: distihul elegiac are două hexametre identice.
  Corect: are hexametru urmat de pentametru.
• Greșit: fiecare sens din dicționar se potrivește în orice context.
  Corect: contextul selectează sensul.

Înainte și după