Iluminismul în Transilvania

Iluminismul punea preț pe educație, cercetare și argumente. În Transilvania, Școala Ardeleană a studiat limba și istoria românilor. Printre cărturarii ei au fost Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai-Deleanu. Cercetarea culturală era legată de cererea de drepturi. În 1791, elita românească a trimis Curții de la Viena petiția Supplex Libellus Valachorum, solicitând recunoașterea drepturilor românilor din provincie.

Contextul politic era cel al absolutismului iluminat al Habsburgilor. Împărăteasa Maria Terezia (1740–1780) și fiul ei, Iosif al II-lea (1780–1790), au introdus reforme: Iosif al II-lea a dat în 1781 un edict de toleranță religioasă și, după răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (1784), a desființat în 1785 șerbia personală. Reformele acestea au creat un climat în care elitele românești au putut cere drepturi.

Centrul cultural al Școlii Ardelene a fost Blaj, sediul episcopiei greco-catolice, Biserica Română Unită cu Roma, formată după 1700. Episcopul Inochentie Micu-Klein (episcop între 1729 și 1751) a cerut drepturi pentru români în Dieta Transilvaniei și a fost silit să plece în exil la Roma. Mulți dintre cărturarii Școlii Ardelene au studiat la Roma și la Viena și au cunoscut ideile iluministe.

Lucrări reprezentative: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), gramatică scrisă de Samuil Micu și Gheorghe Șincai, care susținea originea latină a limbii române; Biblia de la Blaj (1795), tradusă de Samuil Micu; Istoria pentru începutul românilor în Dacia a lui Petru Maior (1812); Hronica românilor a lui Gheorghe Șincai. Cărturarii au propus folosirea alfabetului latin, în locul celui chirilic, pentru a arăta legătura cu limba latină.

Petiția din 1791 cerea ca românii să fie recunoscuți ca națiune în Transilvania, să aibă acces la funcții publice și să fie reprezentați în Dietă proporțional cu numărul lor. Cererea a fost respinsă în 1791–1792 de Dietă, care era dominată de nobilimea maghiară, de sași și de secui.

Exemplu rezolvat: cerința este „Arată că Școala Ardeleană a unit cultura cu politica”. Pas 1: alegem un fapt cultural, gramatica din 1780, care susținea originea latină a limbii. Pas 2: alegem un fapt politic, petiția din 1791, care cerea recunoașterea românilor ca națiune. Pas 3: legăm faptele, pentru că ambele folosesc vechimea și latinitatea ca argument. Concluzie: cercetarea limbii și a istoriei susținea cererea de drepturi.

Românii transilvăneni trăiau în Monarhia Habsburgică și cereau un statut politic mai egal. Cărturarii Școlii Ardelene au alcătuit lucrări de istorie, lingvistică și literatură. Prin cercetarea originii, a continuității și a limbii române, încercau să susțină revendicările cu argumente. Educația și tipărirea cărților au ajutat la răspândirea ideilor.

Supplex Libellus Valachorum este o sursă scrisă din 1791. Destinatarul — Curtea de la Viena — arată de la cine se aștepta o decizie, iar cererile arată ce drepturi erau contestate. O petiție dovedește existența revendicărilor; ea nu dovedește singură că toate au fost acceptate. Pentru a afla urmările, trebuie cercetate și răspunsurile autorităților, și schimbările ulterioare.

Exemplu rezolvat: identificăm în sursă autorii, destinatarul și anul. Autorii sunt reprezentanți ai românilor transilvăneni; destinatarul este autoritatea imperială de la Viena; anul este 1791. Concluzia este că emanciparea era urmărită prin cultură și printr-o cerere politică adresată puterii competente.

La un nivel mai ridicat de analiză, trebuie spus că Școala Ardeleană a folosit două feluri de argumente. Argumentele istorice și lingvistice susțineau originea romană și continuitatea pe pământul vechii Dacii. Argumentele politice invocau numărul românilor, contribuția lor la bugetul provinciei și principiile iluministe de egalitate. În Transilvania, drepturile politice aparțineau celor trei „națiuni”, nobilii maghiari, sașii și secuii, și acestui sistem i se opuneau cererile românilor.

Exemplu rezolvat — ce cere și ce nu cere un text. Cerința: un fragment din petiție afirmă că românii sunt cel mai vechi și cel mai numeros popor din Transilvania. Ce arată sursa?

1. Identificăm autorii: reprezentanți ai elitei românești; destinatarul: împăratul Leopold al II-lea.
2. Observăm cele două argumente: vechimea (istorie) și numărul (demografie).
3. Facem distincția dintre argumentul folosit și cererea politică: cele două afirmații sprijină cererea de recunoaștere ca națiune.
4. Concluzie: sursa ne arată cum au justificat autorii cererea; nu ne arată că Dieta a acceptat-o, iar urmările se află din alte surse.

Școlile de la Blaj, înființate în secolul al XVIII-lea, au format învățători și preoți care au predat în limba română. Aceste școli arată că mișcarea folosea cartea și educația ca mijloc de emancipare, nu armele. Opera Școlii Ardelene a avut efecte pe termen lung: a pregătit mișcarea culturală de la începutul secolului al XIX-lea, a susținut școlile românești și a contribuit la formarea conștiinței naționale. Un exemplu sunt tipăriturile de la Blaj și de la Buda, cu manuale și cărți de istorie, care au ajuns la învățători și la preoți din multe sate. Din acest motiv, istoricii consideră Școala Ardeleană o mișcare culturală cu consecințe politice.

Greșeli frecvente

• Greșit: Școala Ardeleană a fost o armată.
  Corect: a fost o mișcare culturală.
• Greșit: Supplex a fost un tratat între două state.
  Corect: a fost o petiție adresată Curții de la Viena.
• Greșit: petiția dovedește că toate revendicările au fost îndeplinite.
  Corect: dovedește ce s-a cerut, nu automat ce s-a obținut.

Înainte și după